În expoziția Aurorei Király de la Galeria Calina se descrie o societate aflată în conflict continuu, în care teme precum „istoria, speranța, trauma, memoria, relațiile umane, gîndurile unui copil, grădina, ultima zăpadă” apar în strânsă relație cu limbajul.

Expoziția „Reality Check” preia din realitatea înconjurătoare trei situații corespondente a trei nivele de realitate, în care gradul de subiectivitate și limbajul diferă. Expoziția se dezvoltă în jurul influenței limbajului în trei contexte contemporane diferite. Utilizarea limbajului în relație cu arta apare drept clasică, însă lectura se dezvoltă încă de la intrarea în galerie într-un gen al biograficului. Relaţia cu limbajul e exploatată în funcţie de gradul de subiectivitate al celor trei situaţii. Lectura unor versuri caracteristice generației 2000, a unor titluri de situații extrase din cotidian și a poemelor de tip haiku puse laolaltă creează un jurnal pe termen lung. Contextele în care acestea intervin vizează, respectiv, spațiul intim, familial, apoi cel public, aglomerat, urban și, în cele din urmă, cel al naturii, al unui parc sau a unei grădini, privat și public în aceeași măsură, cum se întâmplă în cotidian. Cele trei proiecte prezente în cadrul aceleași expoziții încearcă să creeze o perspectivă mai amplă și universală.

Primul registru porneşte de la cinci situaţii autobiografice în care jurnalul se desfășoară vizual prin intermediul colajului. Acest registru apare redactat în maniera noii generaţii în care se pune accentul pe situaţii cu caracter intim și pe relatarea cât mai naturală a acestora. Spațiul privat al mediului personal sau familial devine public într-un mod asemănător cu proiectul din 2014, „Deadpan family portrait”. În cazul de acum, cartografierea pielii în urma vitilogo arată cum proiectul „Tales from a topographic skin” din 2013 prezintă un tip de situație incomodă legată de o afecțiune a pielii pe care cei mai mulți preferă să nu o facă publică. Acest registru apare avantajat prin capacitatea de sensibilizare a vizitatorilor datorată implicării vieții private în spațiul public. Aurora Király afirmă despre acest proiect: „cred ca este o expunere, dar am fost preocupata sa identific fiecare situație si sa o analizez, ca un fel de exercițiu psihologic” ceea ce ne arată o conștientizare și o dificultate a dezgolirii.

Cuvintele „Life – Love – Memory” care intitulează cel de-al doilea proiect expus sunt prezente în expoziție ca definitorii pentru proiectele Aurorei Király. Din dialogul cu artista reiese faptul că brodarea cuvintelor pe pânză apare ca acțiune cu rol de fixare în memorie a momentelor, astfel transferate memoriei externe a celui care intră în galerie. Utilizarea unor materiale care au aparținut părinților sau bunicilor leagă acest proiect de zona autobiografică, sesizabilă poate mai pregnant în primul registru, însă rezultanta socială capătă o pondere crescută, pentru că izolarea devine în situația dată o imposibilitate. În contextul situării în mediul urban într-un continuu bombardament cu reclame, avertismente și situații neplăcute, în același timp cu perceperea subiectivă a unor sentimente temperate în relație cu natura și cu existența unei intimități, expoziția apare drept o sinteză. Ritmul alert al cotidianului integrează stâlpi și panouri luminoase la fel cum stâlpul din centrul galeriei e integrat în proiect. Extracțiile de tip key words apar drept verificări explicite ale cotidianului în care fiecare devine fragment vizual al unui mediu din ce în ce mai toxic, care și la nivel lingvistic se confruntă cu pierderea identității în detrimentul romglezei.

În opoziție cu registrul anterior este proiectul fotografic „Reconnected” din 2016, în care o plimbare prin pădure are menirea de a ne face atenți la detalii aparent nesemnificative. Cuvintele gravate pe sticlă par în asociație cu fotografiile haiku-uri, aducând astfel un plus de subiectivitate mesajului în relaţie cu spațiul naturii care invită la o atitudine mai temperată, sau cu cel intim care invită la confesiuni mai ample în care elementele autobiografice sunt anulate în favoarea spațiului natural. Acest proiect apare în ansamblul expoziției în postura unei componente care balansează registrele anterioare, putând fi asemuită unei plimbări meditative.

Cele trei proiecte distincte prezentate împreună într-un spațiu relativ restrâns dau senzația unor experiențe în care nu un protagonist, ci limbajul joacă rolul principal. Prin intermediul expoziției am experimentat în aceeași zi o plimbare printr-un parc, apoi pe o stradă aglomerată. În tot acest timp am citit poezii și am ascultat sincere confesiuni. Survolarea aspectelor din cotidian din aceaste trei proiecte poate fi considerată o continuare a proiectelor anterioare în care clișee din istoria artei apar ironizate, sau ca momente definitorii ale unor stereotipuri sesizabile încă. Prin această expoziție, Aurora Király expune și analizează aspecte ale vieții, convenții, stereotipuri și obsesii extrase dintr-un cotidian care caracterizează o societate confuză, încă în tranziție.

Aurora Király, Reality Check, curator Liviana Dan, a fost Galeria Calina din Timișoara în perioada 4.03 – 9.04.2016.

Toate citatele provin dintr-un interviu realizat pe mail cu Aurora Király în data de 22.04.2016.