Proiectul ART ON DISPLAY, iniţiat de asociaţia Ephemair, este axat pe intervenţii publice în vitrine de magazine aflate pe arterele principale ale Bucureştiului. Timp de 22 de zile, începând cu 28 august, magazinul Musette Kube găzduieşte 100 de pisici mecanice chinezeşti, care îşi mişcă desincronizat labele stângi. “Catronoamele”, cunoscute şi ca pisici maneki-neko, sunt o reinterpretare postmodernă a unei idei a lui Gyorgy Ligeti, din 1962, având ca performeri în acea vreme 100 de metronoame. “Poemul simfonic”, semnat de unul dintre cei mai importanţi şi inovatori compozitori moderni, face parte din scurta colaborare a muzicianului cu mişcarea Fluxus, ideea sa pornind de la o critică a situaţiei muzicii clasice a perioadei. Partitura este uşor de urmat, totul bazându-se pe noţiunea de întâmplare, dar implementarea ei a fost întâmpinată de diferite critici din partea a ceea ce Ligeti considera a fi “mica burghezime cu viziune artistică limitată”. Prima performare publică a fost, de altfel, anulată de televiziunea de stat olandeză, care a preferat să difuzeze un meci de fotbal.

Această interpretare a “Poemului simfonic” îi aparţine sound designer-ului român Sillyconductor, el instrumentând-o prima oară la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti în urmă cu şase ani, cu sprijinul asociaţiei Jumătatea Plină. Puteţi urmări o filmare a performance-ul de atunci, aici. Sillyconductor, cunoscut şi ca Docctor Sullyni, a compus de-a lungul timpului muzică pentru filme, animații, show-uri de mapping, prezentări de modă, performance-uri de dans și a creat obiecte/instalații de sunet. Printre altele, a inventat o instalație surround multi-pian care explorează limitele superioare ale reproducerii notelor muzicale (Pianosaurus), a ajutat la dezvoltarea unui software care generează 60 de soundtrack-uri pe secundă, a cântat la ventilatoare USB prin pedale de chitară, a adaptat folclor urban la instrumente acordate microtonal și a dirijat un cutremur.

Aspectele critice ale “Poemului simfonic” se păstreaza şi în cazul recontextualizării iniţiate de Sillyconductor, performance-ul public al pisicilor alimentate de baterii, neîntrerupt timp de 22 de zile, putând fi înţeles în mai multe feluri. Multi vor considera iniţial că armata/orchestra animată de catronoame nu are nicio treabă cu arta contemporană, fiind suficient, însă, să urmăreşti cele 100 de pisici timp de câteva minute pentru a intra într-o stare de transă, subliniată prin faptul că desincronizarea lor se bazează pe variaţiuni în timp, de natură ritmică sau de tonalitate. Chiar dacă nu pot fi văzute decât prin vitrina spaţiului aflat pe Calea Victoriei 114, ele pot fi auzite când nu e prea mult zgomot pe stradă, mai ales la orele mici ale dimineţii. Totul ţine de întâmplare, instalaţia site-specific fiind imposibil de reprodus în aceiaşi parametri de două ori. Astfel, fiecare experienţă este irepetabilă şi subiectivă. Cu ajutorul unui smartphone, accesând codul QR prezent pe vitrine, oricine se poate conecta la un flux audio şi la site-ul ART ON DISPLAY.

După cum ne spune Sillyconductor, “atunci când lucrezi cu 100 de elemente fiecare gest se multiplică cu 100. A o suta pisică, cea aflată în faţa grupului, este în acelaşi timp în opoziţie dar şi una cu grupul, e în acelaşi timp şi dirijor, şi lider politic, şi antrenor de fitness, şi o singură rezolvare la 99 de probleme. Fix desincronizarea m-­a interesat şi ostinatto­ul poliritmic înmulţit cu 100. Fiecare pisică are proprul ritm, la fel ca şi metronoamele setate de Ligeti în ’62”.

Pe langă critica pe care o poate aduce consumerismului “made in China”, proiectul poate fi interpretat şi ca o mercantilitate ascunsă a brandurilor magazinelor implicate, în încercarea de a-şi face reclamă cu orice preţ, pe căi alternative. Având în vedere, însă, că proiectele ART ON DISPLAY se bazează tocmai pe vizibilitatea “din stradă” a artei expuse în spaţii cât mai publice, cât mai de trecere, putem să rămânem la ideea iniţială: arta, instalaţiile şi performance-urile îşi au locul şi la propriu în vitrine. Trăim totuşi în era Corporate Social Responsibility şi banii se pot redirecţiona în direcţia culturii.

Mai multe despre această instalaţie, inclusiv o înregistrare audio a “Catronoamelor”, găsiţi aici.