În a doua parte a lunii martie, Bucureștiul e un teren de luptă între organizatorii de festivaluri de teatru, film și sunet. BIEFF, festivalul de film experimental, e deja la a șasea ediție, iar propunerile de anul acesta ar trebui să le dea câștig de cauză cel puțin în câteva seri.

Una din secțiuni, „The Artist Is Present”, este probabil și cea mai ludică, deși într-o logică tipic artistică, umorul e uneori stropit cu autocritică lejer snoabă. Filmele tăvălesc convențiile spațiului de expunere din galerie – de exemplu în „Please relax now” de Vika Kirchenbauer (Germania, 2014, 12′) –  sau convențiile cinematografice – asta în cel mai drăgălaș meta-film pe care l-am văzut recent, „October is over” (r. Karen Akerman & Miguel Seabra Lopes, Portugalia / Brazilia, 2015, 24′).

„Visual art activism” rămâne un titlu puțin confuz pentru mine, dar în categoria asta intră câteva filme destul de hardcore, dintre care „Gangster Backstage” (r. Teboho Edkins, Franța / Africa de Sud, 2013, 37′) e cel mai impresionant: modul în care prezintă violența, o combinație de re-enactment realizat de copii și interviuri în care gangsteri vorbesc despre viața lor cu o combinație foarte credibilă de candoare și tensiune, e probabil cel mai corect ton pentru proiecte care ajung să fie artistice având un scop activist real.

„Digital Dystopias” promite plăceri exotice pentru blazați post-post-post-ceva. Dacă vă plac cadrele dark languroase tip Le Fresnoy, aici vă puteți îmbăia (la propriu) în imagini despre sfărșitul capitalismului pe care toți ni-l dorim din principiu, plus paralele vizuale atât de didactice încât devin conceptuale.

Filmele românești selectate în festival sunt realizate de artiști pe care îi urmărim la Revista ARTA de ceva vreme – Veda Popovici, Larisa Crunțeanu, Diana Miron, Biroul de Cercetări Melodramatice, Anca Benera & Arnold Estefan. Vor fi proiectate și documentarul deja faimos despre Ion Bârlădeanu, precum și ultimul film al lui Dragoș Alexandrescu, pe care l-am descoperit anul trecut la Timișoara Art Encounters. În general, lume bună, filme serioase, teme identitare și multă istorie.

Crème de la crème rămâne selecția din afara competiției dintre filmele prezentate în cadrul Berlinalei 2016. „This is cosmos” (SUA, 2014, 30′), filmul lui Vidokle care recuperează o tradiție utopică rusească de la sfărșitul secolului XIX, este o încercare tipică din arta contemporană de speculație realistă în care frumosul devine vehicolul spiritualului, iar marginalul modelul viitorului.

„And on a different note” (r. Mohammad Shawky Hassan, Egipt, 2015, 24′) este iarăși un film care trebuie văzut, mai ales pentru că tradiția recentă de filme subversive din lumea arabă nu prea e cunoscută la noi. Cred că tipic pentru aceste filme este disjuncția imagine-sunet, apropriată în urma cenzurii și represiunilor asupra celor care încearcă să comunice, în interiorul țărilor dar și în exterior, folosind social media. Imagini anodine poartă sensul textelor scrise sau vorbite în care politicul este re-semnificat la nivel cotidian. Senzația la finalul filmului este că ți-a fost comunicat un mesaj important, care acum este parte din tine, și pe care ai datoria să-l distribui celor care pot să-l audă cu adevărat.

Dar dacă ar fi să aleg un singur film care trebuie văzut – și văzut pe un ecran mare, în întuneric, cu mintea lejer golită – este „Human Mask” al lui Pierre Huyghe (Franța, 2014, 19′). Lucrarea aceasta de 20 de minute pune toate întrebările despre postumanism și răspunde la ele, în timp ce toate simțurile spectatorului sunt, pe rând, atrofiate și exacerbate, tensionate și relaxate. O să ieșiți de la proiecție dorindu-vă să fiți oameni, pentru că tocmai veți fi descoperit această specie.

BIEFF (Bucharest International Experimental Film Festival) este în perioada 14-20 martie 2016 în diverse locații din capitală. Programul integral este disponibil aici.