Kunsthalle Bega a deschis, la începutul lunii octombrie 2021, expoziția Cronicile viitorilor supereroi, curatoriată de Anca Verona Mihuleț, un proiect conceput pe parcursul ultimilor doi ani, care analizează funcția artei și posibilitățile sale de a oferi posibile răspunsuri  în ce privește subiecte precum trecerea timpului, îmbătrânirea/perisabilitatea, viitorul incert al planetei, relația cu paranormalul și pendularea dintre local și global. Kunsthalle Bega a acordat Bega Art Prize în anul 2019 Ancăi Verona Mihuleț, premiu ce propune să încurajeze activitatea curatorială, prin premierea anuală a unui tânăr curator român, activ în țară sau internațional. Curatorul premiat este apoi invitat să elaboreze și să expună un proiect având ca bază o cercetare personală. Astfel, s-a materializat expoziția Cronicile viitorilor supereroi, cuprinzând următorii artiști: Hyunjin Bek (Coreea de Sud) / Adriana Chiruta (România) / Baptiste Debombourg (Franța) / Heecheon Kim (Coreea de Sud) / Fabio Lattanzi Antinori (UK) / Lawrence Lek (UK) / Dalibor Martinis (Croația) / Adina Mocanu (România) / Maria Pop Timaru (România) /Larisa Sitar (România) / Dimitar Solakov (Bulgaria) / Stardust Architects (România).

Proiectul curatorial elaborat de Anca Verona Mihuleț are ca sursă de inspirație și punct de pornire cartea inventatorului american Ray Kurzweil, Danielle: Chronicles of a Superheroine (Danielle: Cronicile unei supereroine), care analizează acțiunile unei tinere de a soluționa marile probleme globale cu ajutorul cunoașterii și tehnologiei. Cartea devine astfel un ghid de supraviețuire mentală, scris dintr-o perspectivă duală (a unei femei în proces de maturizare și, totodată, a unui gânditor futurist), care își propune să ne îndrume în fața unor scenarii și fenomene existențiale viitoare: de la încălzire globală, migrație, situații de criză (economice, climatice), la transformări ale psihicului și emoționalului omului contemporan. Cei doisprezece artiști invitați în a concepe un dialog imaterial, metaforic cu Danielle, pornesc de la experiențe și viziuni personale relaționate cu un posibil viitor, filtrate prin conceptul de joc și de explorare a unor dimensiuni necunoscute, în strânsă relație cu percepții intime asupra realității ce concentrează un punct de întâlnire între regiuni precum sud-estul Asiei și sud-estul Europei. Intervențiile hibride ale artiștilor în acest proiect devin un cocktail ce cuprinde performance, arhitectură, coregrafie, vizualitate și inginerie, descriind un concept de meta-colectivitate și imaginând proiecții identitare posibile de supereroi.

În ziua deschiderii expoziției, au avut loc două acțiuni performative: Being Nina (Fiind Nina), un performance imersiv în care Adina Mocanu pune în practică câteva dintre experimentele cunoscute ale Ninei Kulagina, o femeie cu abilități transcendentale, psihokinetice, care a trăit la mijlocul secolului trecut în URSS, în timpul Războiului Rece. Being Nina cuprinde și un film produs de Adina Mocanu, structurat pe 13 capitole, în care urmărește trecerea personajului de la o simplă gospodină la o supereroină – prezentat pe mai multe canale într-o instalație site-specific cu obiecte desemnate ca fiind „miraculoase”. Cel de-al doilea performance a fost unul durațional, conceput de Hyunjin Bek și intitulat K-Meat Restaurant’s Restaurateur (Restauratorul restaurantului coreean), în care artistul analizează procesul de pregătire a ultimelor sale roluri pentru televiziune, prin schimbarea identității și meditație. Pentru Cronicile viitorilor supereroi, Bek a creat in situ un restaurant coreean în care se mănâncă grătar de porc, un loc clasic de întâlnire pentru localnici, dar și pentru turiștii care vizitează Seul-ul. Muzica care acompaniază instalația a fost compusă de artist, acesta performând rolul de proprietar al restaurantului în primele zile ale expoziției. K-Meat Restaurant’s Restaurateur devine astfel o reflecție despre despre constrângere și libertate, despre limitele și deschiderile unui spațiu identitar.

Adina Mocanu Fiind Nina Film, instalație, performance, dimensiuni variabile, 2019 – 2021 Instalație Foto: Vlad Cîndea © Kunsthalle Bega

Lucrarea Mariei Pop Timaru se intitulează In God We Trust/Who will save us from ourselves?/SOS/Looking for a hero/Where are You? (În Dumnezeu avem încredere/Salvator/Cine ne va salva de noi înșine?/SOS/În căutarea unui erou/Unde ești?) și imaginează sub forma unei instalații sculpturale – o superputere sub forma unei insecte care comunică prin semnale luminoase și telepatic – aparținând unei civilizații superioare dintr-o altă dimensiune care poate preveni distrugerea echilibrului planetei. Dimitar Solakov prezintă două lucrări: Let Humanity Tip Over. I Need Fewer Priorities (Lasă umanitatea să se răstoarne. Am nevoie de mai puține priorități) și Permafrost and Icecaps (Permafrost și Capace de gheață). Animația concepută special pentru expoziție face referire la lăcomia și superficialitatea crescândă a omului contemporan, făcând apel la restabilirea unui echilibru primordial. Permafrost and Icecaps sunt două piese din neon care fac referire la pericolul încălzirii globale, completând animația VR.

Colectivul Stardust Architects (Anca Cioarec și Brîndușa Tudor) propun instalația Metakitchen/Metabucătăria, ce încheagă un dialog despre arhitectură, gastronomie, tâmplărie, arte textile, fibre vegetale, ceramică, gastronomie, având ca numitor comun relațiile sociale pe care acestea le regenerează. Metakitchen concentrează astfel cinci practici transformative orientate către recuperarea unor practici sociale și spațiale care pot fi modele de sustenabilitate, precum și recuperarea unor meșteșuguri.

Instalația contextuală a lui Baptiste Debombourg, Untitled/ Fără titlu, devine un studiu de caz impresionant prin dimensiuni a esteticii unui accident, iar inspirația pentru cercetarea sa pornește de la Marea sticlă „spartă” a lui Marcel Duchamp, considerată de către artist nucleul ready made-ului, ofertant în ce privește explorarea artistică. Lucrarea a fost realizată special pentru expoziția Cronicile viitorilor supereroi, fiind inspirată din configurația unui radar folosit pentru detectarea obiectelor zburătoare, fiind construită din lemn și parbrize sparte, originare din Timișoara, realizându-se astfel o conexiune cu istoricul accidentelor locale. Untitled/Fără titlu este astfel o odă adusă eșecului, a perisabilului și a fragilității umane.

Baptiste Debombourg Fără titlu Instalație contextuală, lemn, parbrize sparte, dimensiuni variabile, 2021 Vedere din expoziție Foto: Vlad Cîndea © Kunsthalle Bega

Adriana Chiruta expune, cu ocazia acestui proiect, pentru prima dată în România, iar lucrarea ei se intitulează Techniques to get out of the needle for those who believe they are butterflies (Tehnici de ieșire din ac pentru cei ce se cred fluturi). Instalația cuprinde 11 fragmente de text, video și sunet și se construiește în jurul ideii că oamenii pot fi salvați prin artă, demersul său artistic având ca miză o posibilă „vindecare”, o reducere a suferinței. Într-o societate dominată de violență și cruzime, artista propune prin lucrarea sa un exercițiu cu caracter social și interactiv al respectului și grijii față de propria noastră condiție fragilă, invitând astfel privitorii să fie subiecte de artă și să devină parte din lucrare cu mișcările propriului corp.

Larisa Sitar propune lucrarea Study (II) for Aeternum (Studiu (II) pentru Aeternum), realizată în basorelief și având un substrat de referințe extrase din perioade istorice și culturale distincte: arhaice, din clasicismul antic, dar și din era creștină, stilul art deco sau influențe din realismul socialist. Lucrarea înfățișează dorința omului de a atinge nemurirea și de a se apropia cât mai mult de divinitățile reprezentate în basoreliefurile istorice. Study (II) for Aeternum prezintă niște corpuri fluide, estompate, care se contopesc cu drapajele și aproape se dizolvă în textura peretelui, insinuând un viitor marcat de absență.

Lawrence Lek expune un film de lung metraj cu o structură narativă, AIDOL, cuprinzând o coloană sonoră compusă și orchestrată de artist și suprapusă peste povestea unui superstar în declin, DIVA. Contextualizat într-o scenografie fantastică de fum și oglinzi, într-o lume a dronelor și a vegetației tropicale înzăpezite, AIDOL descrie o luptă complexă între umanitate și Inteligența Artificială, între om și mașină, pe fondul unei narațiuni futuriste, de întâlnire a personajului DIVA cu artistul AI Geomancer, creat de Lek pentru ultima sa trilogie.

Lawrence Lek AIDOL Video HD, sunet stereo, 83 min., 2019 Instalație Foto: Vlad Cîndea © Kunsthalle Bega

Fabio Lattanzi Antinori prezintă sculptura imersivă Dataflags (Steaguri de date), sub forma unei serigrafii pe hârtie Somerset, ce descrie ascensiunea și decăderea băncii de investiții Lehman Brothers. De fiecare dată când steagul este atins de public, se anunță vocal, prin vocea unei soprane, un set de numere ce reprezintă cotațiile Lehman Brothers. Dataflags (Steaguri de date) face parte dintr-o serie mai extinsă de lucrări ce explorează conceptul de eșec, descriind într-o manieră vizuală contemporană declinul unei companii importante către faliment.

Heecheon Kim expune video-ul Deep in The Forking Tanks (Adânc în rezervoarele suspendate), în care artistul intră într-un rezervor de „deprivare senzorială” pentru a experimenta o scufundare simulată. În lucrarea sa, rezervorul devine un cadru ce estompează și, în același timp, accentuează granițele dintre percepțiile reale și ireale, fiind folosită o tehnologie digitală (GPS, VR, schimbul de fețe) ce devine un mijloc de sedimentare a unor layere/straturi virtuale, ireale, într-un context real. Practica sa artistică jonglează cu aceste aplicații digitale ce conturează o lume futuristă și devin astfel un stimulent pentru diferite percepții ale realității, un posibil reper de deturnare a proiecțiilor unor lumi ale viitorului.

Dalibor Martinis prezintă mai multe instalații video, intitulate (I’VE GOT) NO TIME TO LOSE (NU AM TIMP DE PIERDUT), From New York to New York (De la New York la New York), Question no.15: The Ball/AACG CTAA CTCG…? (Întrebarea nr. 15: Mingea/ AACG CTAA CTCG…?) si QUESTION NO. 11: IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI? (ÎNTREBAREA NR. 11: IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI?). O mare parte a creației lui Dalibor Martinis chestionează conceptul de timp/temporalitate, care dintr-o perspectivă colectivă previzibilă, ar curge dinspre trecut spre viitor, trecând prin prezent. În lucrările Open Reel (Tambur deschis) și mai apoi prin Data Recovery (Recuperare de date) și Transtemporal Room (Camera transtemporală), artistul folosește mass-media pentru a da timpul înapoi. Martinis realizează o artă conceptuală în care explorează cu subtilitate noțiunile de infinit, spațialitate, dimensiune, univers, relația dintre prezență și absență, relațiile și nuanțele dintre codul ADN, apartenență și identitate.

Cronicile viitorilor supereroi se încheagă, astfel, ca un proiect new media/installation spectaculos și coerent, articulându-se echilibrat și rafinat în spațiul de la Kunsthalle Bega. Anca Verona Mihuleț, ca amprentă curatorială, realizează o selecție de artiști cu abordări versatile și concepe dialoguri vizuale pertinente între lucrările acestora în cadrul spațiului expozițional. Proiectul devine un fel de survival kit în sens simbolic, un cocktail vizual incitant ce adresează subiecte și teme contemporane relevante, ce vizează situația de criză a omului din prezent, aflat în căutare de soluții, chiar și mentale, de supraviețuire. Se proiectează diferite viziuni și versiuni a ceea ce poate fi un supererou contemporan și totodată futurist, intervențiile artiștilor fiind doar un punct de pornire în imaginarea și conturarea acestuia. Proiectul pendulează între noțiunile de supraviețuire și viețuire, într-un sens larg, prezentând o claviatură generoasă de perspective artistice ce provoacă privitorul la interogație și reflecție, parcurgând un traseu expozițional complex prin dinamism și interactivitate.

Expoziția Cronicile viitorilor supereroi, curatoriată de Anca Verona Mihuleț, a avut loc în perioada 02.10.2021 – 20.03.2022 la Kunsthalle Bega, Timișoara.