Unul din lucrurile care mă fascinează în lumea artei contemporane este atunci când persoana – sau mitul personal al – artistului se suprapune cu arta sa. Dacă ar fi să ne gândim la această suprapunere ca la un performance, un cuvânt folosit de prea multe ori în zilele noastre, dar asta pentru că dă glas dorințelor noastre – suntem astfel capabili să privim arta prin intermediul artistului și, în același timp, să îl privim pe artist ca o întrupare specifică nu numai a artei lui, dar a pătrunderii lumii artei în general (dacă am putea spune că un asemenea lucru există). Această suprapunere ar putea dezvălui faptul că nu există, sau ca nu este nevoie de, un concept precum arta, că arta este cea mai pură manifestare a specificului artistului – dar fără să submineze abilitatea sa de a acționa la un nivel universal.

Această discuție devine cu atât mai captivantă cu cât suprapunerea de care vorbeam mai devreme se referă la un artist al cărui mit personal și persoană publică sunt atât de puternice încât sunt percepute în mod clar ca fiind substanța artei sale. Astfel, arta produsă este judecată în funcție de cât de bine se potrivește cu ce știm – sau ceea ce credem că știm, ce ne imaginăm – despre artist. Dacă arta este întodeauna o funcție a felului în care e percepută, atunci arta percepută ca oglindirea persoanei artistului ar putea să fie o formă preferată de o comunitate (și de indivizii ce o compun) de a judeca un singur individ. Această judecată combină percepție, predicție, dorință pozitivă și negativă, idei preconcepute și argumentare. Poate sau nu să corespundă cu manifestarea artistului ca artă și astfel poate sau nu să fie cu adevărat estetică. Această suprapunere este probabil acțiunea esențială în ceea ce privește arta, astăzi mai mult ca niciodată, având în vedere fascinația romantică și modernă pentru artist. Cu toate astea, suprapunerea de care vorbim nu este un subiect valoros într-o discuție despre estetică fiindcă este umbrită de argumentele despre figura artistului ca autor.

Aș vrea să chestionez această situație pentru a putea evidenția felul în care sunt primite lucrările Vivianei Drugă, care funcționează la intersecția dintre artă și magie și care sunt absorbite în întregime de logica performance-ului în ceea ce privește persoana artistică și arta produsă. Pun această întrebare astfel pentru că nu sunt sigur că pot percepe arta Vivianei în condiții formale sau istorice. La vernisajul ei de la Atelier 35, ea a expus 3 cărți din tarotul de Marsilia, pe care l-a realizat împreună cu Tata Christiane și care a trecut pe la mai multe galerii, și o masă unde a făcut 32 de citiri în cărți de tarot. Un video i-a ținut locul tot restul expoziției. M-a amuzat faptul că cele 3 cărți de tarot expuse au fost cele pe care ea le-a citit pentru Atelier 35 – nu mulți știu ca spațiul trecea printr-o perioada nesigură, iar acum viitorul lui putea fi văzut de toata lumea, fără să însemne ceva pentru cei care nu sunt inițiați. Privind în urmă, m-am bucurat de acest element de performance continuu integrat în expoziție.

Nu știu cum aș fi putut percepe instalația în absența Vivianei – energia ei nebună, stilul ei de geisha urbană și parul roșu de vrăjitoare au avut sens în această lucrare. Tot ce știam despre ea, împreună cu interacțiunile noastre scurte dar puternice s-au reunit în acea seară, în care ea a luat legătura cu tot felul de energii în spațiul galeriei. Nu m-am întors să revăd opera pentru că ea nu mai era acolo ca să-i dea sens. Nu există nicio îndoială că ea era opera. Felul în care ea a adus un set de postere la viață a fost magic, indiferent de conținutul lor. Nici nu-mi mai amintesc ce mi-a citit mie în cărți – nu cred că magia era acolo unde credea Viviana. Și nu cred că ceea ce a rezultat din suprapunerea dintre persoana ei și arta ei – ceva ce eu am perceput ca fiind energie pură – este ceva ce poate fi judecat calitativ. Aș spune ca este magie – un fel de a relaționa cu lumea care merge dincolo de bine și rău către semnificație.

Forța, lumea și papesa a fost la Atelier 35 în perioada 20.12. 2014 – 25.1.2015.