Universitatea de vară Bibliothèque Kandinsky

2-11 iulie 2015

Centre Pompidou

 

SURSELE LA MUNCĂ

Distrugerea operelor de artă de către naziști – scena pariziană

Universitatea de vară Bibliothèque Kandinsky este un program de cercetare al Centrului Pompidou care se află chiar în incinta muzeului. Acest program se axează pe sursele principale ale artei moderne și contemporane: arhive, materiale de documentație (materiale scrise si vizuale), interviuri, înregistrări și materiale însușite. Fiind o inițiativă interdisciplinară, Universitatea de vară aduce împreună tineri cercetători: istorici, istorici de artă, antropologi, sociologi, artiști, critici și curatori care împărtășesc aceleași considerații cu oameni prolifici ai artei și savanți asupra acestor materiale sursă. Programul va avea loc în spațiul muzeului, în jurul unei mese rotunde care va avea și rolul de a expune materialele până în septembrie 2015. Spațiul va oferi copiile, reproducerile și arhivele cerute în timpul sesiunilor de lucru. Conceput după modelul Atlas, programul va fi fotografiat în fiecare zi. Materialele de lucru vor fi adnotate și discutate de către participanți în timpul workshopurilor de scris. Producția editorială a acestui material va fi sub forma unui jurnal – “Journal de l’Université d’été de la Bibliothèque Kandinsky” – o antologie critică care înregistrează dezbaterile din cadrul sesiunilor și o producție grafică.
În ultimii douăzeci de ani, crimele de confiscare a operelor de artă și restituirea lor ulterioară au constituit subiectul pentru discursuri de toate felurile: istorice, instituționale, juridice sau artistice. Mai multe simpozioane și proiecte artistice au chestionat moștenirea de patrimoniu. În următoarele ediții ale Universității de vară, Bibliothèque Kandinsky va reexamina această problemă folosind materialele sursă.
Întoarcerea către materialul sursă aduce în discuție un întreg spectrum de sensuri și utilizări. Aceste materiale au un rol decisiv în scrierea și înțelegerea istoriei. Ele scot la lumină drumul adesea sinuos al unor obiecte de artă și legitimitatea cererilor de restituire. Prin operații intelctuale și artistice complexe asupra materialelor, se încearcă stabilirea echilibrului optim pentru a aduce în discuție acest fenomen și însemnătatea unui trecut care se gravează peste prezentul nostru.
Cu toate acestea, sursa în sine poate spune foarte puține. Pentru a o înțelege, ea trebuie să fie articulată de mai mulți conectori contextuali capabili să comunice miza, substraturile și scara procesului de confiscare. Mai multe materiale sursă vor fi puse la dispoziție pe timpul Universității de vară; participanții sunt invitați să aducă și să contribuie cu propriile lor resurse pe care le folosesc în cercetări. Fiecare participant va cerceta diverse surse și va trebui să utilizeze gândire de tip istorică, simț critic și inventivitate. Universitatea de vară Bibliothèque Kandinsky ediția 2015 va pune sursele „la muncă” și va aduce laolaltă tineri cercetători, curatori și artiști pentru a studia efectele puternice al artei confiscată de naziști asupra scenei pariziene.

 

Universitatea de vară este o experiență unică ce va avea loc chiar în incinta muzeului. Programul va fi animat și îmbogățit de prezența conferențiarilor importanți care vin din domenii variate. Programul este structurat sub forma unor serii de workshopuri dedicate în exclusivitate unei surse originale și cinci secțiuni de bază:
•     Biografia lucrărilor și a colecțiilor
Muzeul este cadrul instituțional care păstrează lucrări de artă. Deschiderea unei colecții este asigurată de expunere și albume de artă prin intermediul narațiunilor istorice și estetice unde operele au rolul cuvintelor. Uneori se simte o lipsă de cadență sau profunzime istorică care poate eclipsa identitatea fiecărei lucrări. Operele de artă sunt încărcate cu propriul lor trecut. Confiscarea lor a rupt legaturile (econimice, politice, estetice, emoționale) pe care colecționarii de aveau cu acestea. Confiscarea a demontat colecții întregi. Câte colecții au fost devastate în timpul celui de-al doilea război mondial și câte opere lipsesc? Lucrările au supraviețuit doar datorită unor cuvinte scrise în liste cărora le scăpau intenția de a reconstrui colecțiile; aceste liste reprezintă materialul sursă deteriorat al istoriei gustului și părerii. Universitatea de vară și-a propus să reconstruiască biografii ale operelor și colecțiilor de artă prin revizuirea sursei prime și să unească discursul estetic cu preocupările istorice.
•    Biografiile arhivelor și a surselor scrise
Istoria artei confiscate și a restituirilor este strâns legată de istoria arhivelor ei. Aceasta moștenire este intențională dar și întâmplătoare în același timp: unele materiale sursă au rezistat timpului din întamplare; altele au fost disturse deliberat. Ele schimbă spațiul în care se află prin simpla lor prezență. Cea mai importantă arhivă este cea instituțională, dar mai sunt și alte forme de arhive: profesionale și personale. Se întâmplă des să le ignorăm pe acestea. Această secțiune va explora viața improbabilă a arhivelor deschise sau restricționate, acesibile sau pierdute, confiscate, deplasate, recuperate, distruse, redate. O cercetare din punctul de vedere al mai multor discipline va extinde limitele cercetării de proveniență. Fiecare listă de artă confiscată este adesea mult mai grăitoare față de toate informațiile adunate în ea.
•    Viața imaginilor și reprezentărilor
Sursele pot fi și vizuale. Sunt foarte multe arhive de imagini (fotografii, filme de știri, desene și schițe). Fotografia de regulă face parte din întregul proces: din momentul achiziționării și colecționării piesei respective, până la confiscarea și restituirea ei. Până la urmă Hitler însuși cunoștea calitatea muzeului său ideal din Linz doar prin intermediul albumelor foto monumentale. Imaginile acționează și ca locurile și pretextele care au declanșat intervențiile artistice contemporane (destinate de asemenea pentru a îmbogății viitoare bază de arhive). În orice act de reconsiderare a femoneului de confiscare și restituire este necesar să învățăm să citim aceste imagini. Trebuie investigat paradoxul care a facut posibil ca aceleași imagini care au fost folosite în confiscarea artei să ajute la procesul de restituire.
•    Construirea narativelor
Din ce perspective putem privi aceste arhive? Viitorul lor constă în narativele potențiale. Fiecare sursă poate să facă parte dintr-o relatare virtuală care nu poate fi păstrată în scris în întregimea sa. Construirea narativelor începe cu procesul de producție: fotograful sau cameramanul alege un punct de vedere și un cadru; listele, rapoartele, scrisorile urmăresc o logică liniară; locurile și siturile sunt grăitoare. Dar construirea narativelor merge mai departe. Procesul exegetic (studii de caz istorice, memorii, ficțiuni literare și artistice) are loc in spațiul public. Interogarea strategiilor narative va facilita adresarea mizei cruciale a unui fenomen politic structurat. Procesul de restituire cere la rândul său noi narative specifice decisive: arhive, anchete, recompense, restituiri.
•    Situri istorice – peisajul parizian
Această temă transversală se axează pe locurile și siturile legate de istoria confiscărilor și restituirilor. Vom încerca să schițăm o hartă pariziană pentru aceste două forme de intervenție politică care va duce către două experiențe diferite: prezența permanentă a siturilor conservate; golurile permanente care s-au creat în urma dispariției acestor situri in timpul evoluției urbane inexorabile. Această cartografiere va facilita transportul acestor surse prime din zonele de producție către zonele de arhivare (listele ERR și revendicarea dosarelor care se află acum la Courneuve, circuitele lucrărilor de artă din Jeu de Paume la depozitele muzeelor, fișierele „aryanisation” din CGQJ de la Pierrefitte). Vom încerca să acordăm importanța cuvenită acestor situri și să înțelegem care au fost momentele exacte in care istoria a ieșit la suprafața prezentului.
•    Documentarea poveștii
„Istoria muncii” depuse in cadrul Universității de vară va fi documentată zilnic prin intermediul panourilor vizuale inspirate de Mnemosyne Atlas al lui Aby Warburg. Publicul general al muzeului va putea să urmărească storyboard-ul conceptual și momentele cheie. Filele Atlasului vor fi adunate într-o publicație la finalul programului.

 

În timpul Universității de vară au fost programate mai multe vizite în locuri și situri simptomatice care au legătură cu fenomenul de confiscare a artei în scena pariziană – Musée de Jeu de Paume, Austerlitz, Palais de Tokyo. Vor fi mai multe vizite dedicate explorării arhivelor la Les Archives diplomatiques du Ministère des Affaires Etrangères, les Archives Nationales, les Archives Photographiques du Fort de Saint-Cyr.
Specialiști, cercetători renumiți, arhiviști și curatori sunt invitați să ne vorbească despre experiențele și cunostințele lor: Eric Michaud, Bénédicte Savoy, Leora Auslander, Christian Fuhrmeister, Ines Rotermund-Reynard, Isabelle Chave, Clothilde Rouiller, Iris Lauterbach, Marcel Cohen, Sarah Gensburger (sous réserve), Corinne Bouchoux, Philippe Dagen (sous réserve), Marie-Josée Mondzain (sous réserve).

 

PROCESUL DE APLICARE
Universitatea de vară Bibliothèque Kandinsky se adresează tinerilor istorici, istoricilor de artă, antropologilor, sociologilor, curatorilor și artiștilor.
Tinerii cu studii de doctorat (candidați la programe de doctorat, absolvenți sau cei cu studii post-doctorale), artiștii și curatorii care doresc să participe în cadrul Universității de vară sunt invitați să trimită o propunere și un CV care sa ateste competența lingvistică. Pantru a aplica, candidatul trebuie să stăpânească atât limba engleză cât și limba franceză.
Propunerea, care trebuie să conțină aproximativ 4500 caractere/700 cuvinte, poate să fie scrisă în engleză sau franceză. Ea trebuie trimisă in format PDF și trebuie să includă numele, adresa poștală și electronică a candidatului, țara și instituțiile de care aparține acesta.
Candidații sunt așteptați cu propriile lor materiale de cercetare.
Dosarul de aplicare trebuie trimis la bibliotheque.kandinsky@centrepompidou.fr până la data de 19 aprilie 2015.
Propunerea va fi evaluată de către o comisie de specialitate care a creat acest program.
Juriul va alege 25 de proiecte.
Toți cei care au aplicat vor fi contactați înainte de 8 mai 2015, indiferent dacă au fost selectați sau nu.
Fiecare participant va plăti o taxă de € 100. Programul acoperă costul transportului și eventualele taxe de intrare în cadrul instituțiilor. Cazarea poate fi oferită numai în condiții speciale care vor fi stabilite în curând.
La cerere, Centrul Pompidou poate să elibereze orice fel de certificare pentru aplicații la burse, fonduri de la fundații, muzee, universități sau instituții de cercetare.
În funcție de modificările financiare, un numar limitat de participanți care nu beneficiază de fonduri vor fi sponsorizați.

 

COMISIA DE SPECIALITATE
Didier Schulmann, curator șef, Bibliothèque Kandinsky, Musée National d’Art Moderne, Centre Pompidou, Paris

Mica Gherghescu, istoric de artă, Bibliothèque Kandinsky, Musée National d’Art Moderne, Centre Pompidou, Paris

Florent Brayard, istoric, directorul Centrului de Cercetare Istorică care se ocupă de Istoria și istoriografia Holocaustului, EHESS-CNRS, Paris

Arno Gisinger, artist, profesor asociat, Université Paris 8 Johanna Linsler, istoric, IHTP-CNRS

 

Informații sumplimentare la:

bibliotheque.kandinsky@centrepompidou.fr

Tel : +33 (0)1 44 78 46 65

 

Parteneri:
Centre de recherches historiques, Equipe « Histoire et historiographie de la Shoah », EHESS-CNRS LABEX Arts H2H, LABORATOIRE D’EXCELLENCE DES ARTS ET MÉDIATIONS HUMAINES Deutsches Forum für Kunstgeschichte/ Centre Allemand d’Histoire de l’Art

Comentariile sunt închise.