Fundația Calina inaugurează Kunsthalle Bega pe 12 aprilie 2019, la inițiativa Alinei Cristescu împreună cu Liviana Dan și Bogdan Rață. Titlul noii instituții dezvăluie intenția de promovare internațională și se aliniază unei strategii competitive în oraș pentru promovarea scenei artistice din Timișoara către un public occidental. Mai important decât numele său însă este spațiul în sine, o hală generoasă, de pe strada Circumvalațiunii 10 care atrage prin posibilitățile de a extinde proiecte expoziționale de dimensiuni mari, o raritate încă în contextul spațiilor industriale dezafectate din România.

Spațiul este și personajul principal al expoziției pe care curatorul Liviana Dan o intitulează Seeing Time[i]. Unsprezece artiști emergenți, studenți sau proaspăt absolvenți ai Facultății de Arte și de Design lucrează timp de mai multe luni de zile în același loc în care urmează să expună împreună cu Liviana Dan, un fel de rezidență-antrenament prin care își imaginează un dialog comun. Abordările fiecăruia sunt diferite, de la sculptură-obiect, obiect-pictură, pictură-instalație, instalație-video.

Provocarea constă în dezvăluirea spațiului fără a-l sufoca, în despachetarea soluțiilor de expunere fără a impune un discurs definitiv, realizarea unei expoziții prin care să ne putem imagina și alte posibilități ale unui parcurs expozițional. În acest sens, experiența și viziunea curatoarei Liviana Dan devin esențiale pentru crearea unei traiectorii vizuale coerente.

Cătălin Bătrânu marchează intrarea printr-o murală transpusă pe tavanul înalt al clădirii în culorile atribuite unui sistem anaglific, de vizualizare 3D roșu/albastru, o eliberare de cubul-alb de expunere și o mediere între șantierul de renovare din jurul Kunsthalle Bega și interiorul expozițional. Fiecare artist își asumă un rol în deconstrucția spațiului. Alte exemple sunt date de Dona Arnakis, care alege dezinvoltura desenului lipit pe perete și înrădăcinarea acestuia într-o pădure de palmieri de hârtie, sau de Bogdan Matei care își decupează instalația în expoziție prin reprezentarea semnului grafic în spațiu.

Seeing Time se dovedește a fi o experiență în fragmente, ceea ce este un lucru bun în acest caz pentru că fiecărui artist i se permite să lase o amprentă vizuală distinctă pe măsură ce mai adaugă o piesă la explorarea limitelor spațiului de expoziție. Acestea nu sunt exhaustiv enumerate, dar modul în care de exemplu Andrei Pituț își prezintă instalația torsionată de plăci dispuse geometric în continuitatea unor spirale din metal induce un caracter dinamic, unde devine facilă imaginarea altor medii artistice, contribuind din nou la reevaluarea posibilităților de transformare și de lucru în noul Kunsthalle.

Artista ce reușește să iasă din discursul de prezentare al spațiului este Silvia Moldovan, cu o serie de instalații totemice aviare presărate sugestiv înspre ferestrele mari, descoperite. Aproape la finalul traiectoriei vizitatorilor prin expoziție, ei sunt capturați de o structură înaltă, o casă-cușcă, un panopticon pentru porumbeii uriași ce îi supraveghează prin intermediul unei instalații video care îi forțează să lăse capul pe spate și să privească imaginile de jos în sus.

În afara contextului inaugural, Seeing Time tratează o problematică a sculpturii-instalație și a comunicării sale în dialog cu pictura, desenul, arta-video sau sound-art. Liviana Dan întrevede un moment al sculpturii, ale cărei definiții devin din ce în ce mai extinse în raport cu alte medii de exprimare artistică creând forme hibride, cu limite incerte. Expoziția ca proces, Seeing Time nu își propune să răspundă întrebărilor despre viitoarele direcții experimentale ale instituției, nici despre ce înseamnă un Kunsthalle în contextul autohton. Poetica referință către cartea lui George Kubler propune o întoarcere la materialitate, la o atenție sporită asupra transformării și a procesului artistic.

Cu siguranță mulți artiști și curatori își vor dori să avanseze proiecte importante, să exploreze posibilități de producție artistică și instalații de altfel restrictive în alte spații. Însă mie mi-ar plăcea să văd și o continuitate în oferirea artiștilor (și curatorilor) emergenți oportunitatea de a lucra cu artiști și curatori cu experiență – o conversație în timp despre importanța liniei, un răspuns la expoziția-invitație a Livianei Dan.

Deocamdată planurile de viitor ale Fundației Calina includ premiul BEGA ARTPRIZE pentru curatorii tineri, cu vârsta de până în 40 de ani, iar cititorii librăriei online www.p-u-n-c-h.ro se vor bucura să exploreze cărțile în format fizic în primul lor punct de lectură, deschis la Kunsthalle Bega.

[i] Titlul expoziției este inspirat de cartea The Shape of Time: Remarks on the History of Things, de George Kubler apărută în 1962 la Yale University Press.

Seeing Time este la Kunsthalle Bega, Timișoara în perioada 12.04 – 12.07.2019.
Artiști: Dona Arnakis, Cătălin Bătrânu, Lera Kelemen, Elena Langă, Bogdan Matei Andreea Medar, Silvia Moldovan, Andrei Pituţ, Ana Maria Szőllősi, Ion Toderașcu, Bogdan Tomșa.
Curatoare: Liviana Dan.