În noiembrie a avut loc la CNDB ultima parte a platformei educative dedicată dansului japonez (şi intersecţiei cu cel românesc), provocată de Cosmin Manolescu. „Eastern Connection” a fost demarat în 2013, împreună cu (managerul cultural) Ştefania Ferchedău într-o formulă retrânsă de schimb profesional. Acum o lună CNDB, Centrul Replika şi alte spaţii alternative din Bucureşti au găzduit sub umbrala Eastern Connection o serie de evenimente dedicate (re)prezentării dansului japonez. Alături de ateliere, proiecţii de film, discuţii, programul a inclus şi două spectacole al căror numitor comun este coregraful şi performer-ul japonez, Zan Yamashita: „NAMAEGANAI /Nu este nici un nume” (direcția artistică: Zan Yamashita, performer: Kim Itoh) şi „the kite/ Zmeul sau Ce este dansul contemporan?” (direcția artistică: Cosmin Manolescu, performeri: Zan Yamashita, Cosmin Manolescu).

Coregraf şi performer activ la Kyoto, Zan Yamashita lucrează spectacole de dans experimental în care interoghează tansgresiv realitatea imediată. Trece lumea printr-un filtru personal performativ, plin de observaţii, adesea surprinzătoare, pe care le oferă publicului într-un motaj vizual în mişcare. „NAMAEGANAI / Nu este nici un nume”, coregrafiat de Zan, apropie limbajul şi unele obişnuinţe suprarealiste: zugravul-dansator performează într-un cadru minimalist, atent finisat în cele mai mici detalii vizuale. Dansul este concentrat, traduce parcă în mişcare tensiunea discursului politic, rămas de altfel pe plan secundar.

Foarte captivantă mi s-a parut prezenţa pe scenă, în ipostaza de performer, a lui Zan Yamashita, în coregrafia lui Cosmin Manolescu, „the kite/ Zmeul sau Ce este dansul contemporan?”. Spectacolul începe cu un moment ludic în care publicul este invitat pe scenă. Un demers antipasivitate şi anticonformism, în care spectatorul devine lejer parte din performance (dacă are chef). Scena era plină de oameni care se mişcau hipnotizaţi, copii în corpuri adulte zâmbind în timp ce fixează dansul zmeelor. Pe scena plină, prezenţa lui Zan era foarte distinctă, corpul lui liber în timpul jocului modela expresii coregrafice spontane, ce păreau anime-uri. Alunecă uşor, liber, se contorsionează într-o succesiune de mişcări închise, pline de emoţii şi expresivitate… butoh. Performace-ul a continuat cu un aer jovial, spontan şi natural. Ideea de butoh (mai mult decât dansul în sine, sau exorcizarea-i specifică), este o nuanţă subtilă care îi aduce împreună pe Zan Yamashita şi Cosmin Manolescu. Yamashita experimentează butoh-ul în anii de formare, apoi evoluează spre experiment. Cosmin Manolescu îl descoperă deja consacrat în zona experimentală. După un atelier de butoh-ul, Cosmin Manolescu începe aventura japoneză. Îl practică? Mai vedem, deocamdată îl afirmă şi prezintă. Lin. Solo-duo-solo-uri, poze sau fraze în mişcare care subliniază diferenţele fizice şi mai ales socio-culturale dintre cei doi performeri. Exotizare. Dansul european e repetitiv, dansul japonez e expresiv. Întrebări formulate în urma întâlnirii dintre doi coregrafi, marcaţi de culturi diferite, cu limbaje artistice diferite, dar cu unele căutări similare şi interese convergente.

Cosmin Manolescu aruncă în titlu o întrebare grea, o provocare care generează o serie de alte întrebări: Ce este dansul contemporan? Este Zmeul un spectacol manifest? Experienţa personală pusă în operă printr-un proces de lucru reflexiv, spontan, atinge mai multe straturi narative: fascinaţia călătoriei, revelaţia descoperii, diferenţe culturale (şi mentale). Butoh. Şi discursul politic, cuvinte aruncate ca nişte condimente rare, în doze controlate. Senzaţia de work-in-progress. Nemulţumirea sugerată permanent şi uneori anunţată în spectacol merge de la generalul disfunţionalităţilor politice spre particularul precarităţii cu care se confruntă artiştii contemporani: “Cred că de fapt sunt mai multe întrebări legate de ce mi se întâmplă mie, de situaţia dansului în România, întrebări despre starea sectorului cultural, despre lucruri care mă îngrijorează. Sunt într-o perioadă mai pesimistă în acest moment, simt că, la noi, cultura şi, în general, sectorul artelor spectacolului, situaţia noastră, în loc să se îmbunătăţească, a intrat într-un proces de inhibiţie, dacă vrei, spectatorii vin în număr mic la spectacole, sunt o serie de probleme care, după, hai să zic 15 ani de activitate intensă în acest domeniu, mă fac să-mi pun nişte întrebări.” (Cosmin Manolescu)

„NAMAEGANAI (fără titlu)” [JP], direcția artistică: Zan Yamashita, performer: Kim Itoh

„the kite/ Zmeul sau Ce este dansul contemporan?” [RO-JP], direcția artistică: Cosmin Manolescu, performeri: Zan Yamashita, Cosmin Manolescu. Acompaniat de premiera filmului documentar „Ce este dansul contemporan”, de Tania Cucoreanu & Cosmin Manolescu și discuție cu publicul în 13.11.2015.