Prin ce mijloace poate fi reprezentată absența în artă? Cum influențează acest aspect interpretarea prezenței? În ce mod poate fi surprinsă imaginea doar prin limbajul texturilor? Cu ce tehnici artistice se poate crea o conexiune între dimensiunile continuumului spațio-temporal? Acestea sunt întrebările pe care le formulează expoziția grupului NOIMA (Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteș, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu) intitulată „Index of Absence”, care, pornind de la perechea de noțiuni semiotice „semn” și „semnificat”, combină mediile picturii, instalației și performance-ului, inițiind un dialog între urmele lăsate de o prezență trecută și modurile de interpretare ulterioare ale acestora. De asemenea, lucrările explorează posibilitățile reprezentării vizuale a absenței și ale procedurilor de încadrare a acesteia. Expoziția poate fi vizitată până pe 1 august 2026 la Galeria Contemporană de Artă META Spațiu.

Seria de picturi a lui Ciprian Bodea, numită ORGANIC GEOMETRIC, Organic Geometric, No title (2017−2025), atrage atenția asupra pluralității interpretărilor posibile, arătând cum absența destabilizează elementele prezenței din cadrele lor tradiționale de interpretare. Lucrările din această serie se bazează pe o dublă dinamică de deconstrucție și reconstrucție a imaginii, oferind privitorului posibilitatea de a le parcurge într-o ordine aleatorie. Una dintre componentele operei este o structură florală, descompusă în forme geometrice, pentagoane, după care straturile se construiesc treptat pe elementele înconjurătoare, ajungând de la reprezentarea abstractă la cea figurativă. Cu toate acestea, ceea ce face compoziția deosebit de captivantă este faptul că punctul de început și cel de sfârșit sunt interschimbabile. Astfel, abordată dintr-o perspectivă și o ordine cronologică inversate, opera poate fi interpretată și din perspectiva esteticii morții, a ofilirii, a dezintegrării și a decadenței. Pentru mine, toate acestea îmi evocă volumul de poezii intitulat Les Fleurs du mal (Florile răului, 1857) al lui Charles Baudelaire, una dintre figurile marcante ale simbolismului francez din secolul al XIX-lea, în care poetul abordează, într-un stil îndrăzneț, grotesc și bizar, temele tabu ale vidului sufletesc, singurătății și declinului.

Seria de lucrări poate fi însă abordată și dintr-o perspectivă mult mai pozitivă, întrucât variabilitatea infinită a fragmentelor de tip mozaic poate simboliza ciclul naturii și renașterea. De asemenea, picturile, care poartă un dialog captivant cu pânzele având, la rândul lor, forma unei pentagrame, amintesc de petele de cerneală din testul Rorschach utilizat în metodologia psihologică. Utilizând procedeul asocierii ludice, toate acestea dezvăluie, de asemenea, pluralitatea diferitelor straturi de semnificație vizuală: dincolo de imaginea evidentă a petalelor de flori, se conturează și silueta unui grup de oameni. Pe de o parte, acest aspect poate face referire la comunitatea creatorilor NOIMA, iar pe de altă parte, privit dintr-o perspectivă mai cosmică, poate ilustra modul în care totul este interconectat în lume și cum formează o structură reticulară.

Imaginile compozițiilor^[1] lui Andrei Rosetti sunt însoțite de fundalul muzical spiritual al lui Robert Nedelcu, intitulat Moog Matriarch (2026), astfel încât culorile apusului de soare devin audibile. Din dialogul dintre cele două medii se naște astfel o experiență sinestezică și multisenzorială captivantă. Fenomenul apusului de soare poate stimula reflecția filosofică, deoarece, în mod paradoxal, în el se întâlnesc unicitatea irepetabilă a momentului efemer și stabilitatea liniștitoare a ciclului naturii. Stratificarea mereu reînnoită, dar totuși familiară, a culorilor și texturilor servește drept punct de reper care oferă un sentiment de siguranță în orice etapă a vieții, creând o punte de legătură între amintiri și prezent, între sinele nostru de odinioară și cel de astăzi.

Seria de lucrări a lui Sorin Scurtulescu, IT Light I, II, III, IV (IT lumină I, II, III, IV; 2016), descompune în mod misterios peisajul natural în elementele sale primare, codificate în textura compozițiilor. În același timp, dincolo de nuanțele pământii profunde, de tonurile neutre, cenușii și de straturile de albastru viu, se dezvăluie atmosfera unor ecosisteme întregi, prin care  asprimea stepelor, moliciunea iluzorie a deșerturilor și valurile impredictibile ale mărilor prind viață. De asemenea, titlul poate sugera o abordare mult mai științifică, deoarece lucrările explorează, în mod probabil, metafizica luminii, care nu este responsabilă doar pentru diversitatea culorilor, ci a jucat un rol important și în dezvoltarea diferitelor forme de viață și habitate de pe planeta noastră.

Cealaltă creație a artistului, Screen Ion Andreescu Winter (2021), poate fi interpretată ca o amprentă a stării de tranziție dintre punctul de început și cel final al procesului creativ, care, prin straturile sale suprapuse asemănătoare unui palimpsest, prezintă în mod brut etapele întregului proces și variantele compoziției care se îmbină între ele. În plus, lucrarea este un omagiu adus operei lui Ion Andreescu, reinterpretând în același timp viziunea creativă și tehnicile pictorului impresionist român din secolul al XIX-lea.

Compozițiile lui Cosmin Fruntes experimentează cu multidimensionalitatea spațială și temporală a percepției vizuale, evocând adesea senzația unei iluzii optice. Creația sa de dimensiuni monumentale, Shelter (Adăpost, 2018–2024), pare o compoziție bidimensională privită de la distanță, însă, în realitate, opera se situează la granița dintre pictură și instalație. Ceea ce se datorează faptului că Frunteș a integrat în compoziția sa un element metalic tridimensional. În acest fel, lucrarea codifică numeroase straturi de semnificație captivante. Pe de o parte, pune la încercare percepția spectatorului asupra realității, ilustrând în mod meta-reflexiv caracterul relativizant al artei și capacitatea acesteia de a se reinterpreta în mod continuu. Pe de altă parte, integrarea materialelor anorganice și a diverselor metale în creațiile sale transmite și un mesaj ecocritic. În acest fel, artistul subliniază importanța reciclării și a unui stil de viață responsabil cu mediul.

Pe o procedură similară se bazează și lucrarea sa Constellation (Constelatie, 2018−2024), în care siluetele grupului de stele se conturează de-a lungul unor fire subțiri de sârmă suspendate de cuie. Astfel, granițele percepute între apropiere și distanță, spațiu și timp se estompează complet, iar un fenomen cosmic inaccesibil se transformă într-o experiență tactilă în spațiul expozițional.

Compoziția sa intitulată Unghiere (2018–2024), care reprezintă o tranziție între schiță și pictură, abordează dintr-o perspectivă inversată iluzia senzorială creată de lucrările sale menționate anterior. Deși are o suprafață plană, opera produce un efect tridimensional. La acest aspect face aluzie și titlul, care îmbină în mod jucăuș semnificațiile cuvintelor unghi și unghere (colț, cotlon).

Dan Gherman, singurul artist din grupul NOIMA care folosește un stil figurativ, nuanțează și completează în mod captivant perspectiva abstractă a colegilor săi. Opera pictorului, graficianului și scenografului englez David Hockney, decedat recent, este posibil să fi exercitat o influență semnificativă asupra viziunii sale artistice. La fel ca în cazul unuia dintre reprezentanții de seamă ai pop art-ului britanic, piscinele interioare constituie o temă recurentă și în picturile lui Gherman.^[2] Alte paralele pot fi menționate în ceea ce privește utilizarea culorilor vii, precum și formele îndrăznețe cu efect psihedelic și modelele în carouri. În plus, asemenea lui Hockney, și el se inspiră din propriile experiențe, surprinzând în unele dintre creațiile sale momentele trăite în Texas (Rayford Rd, 2020–2026).

Seria sa de lucrări, Highway billboard (2020−2026), în care apare panoul publicitar al restaurantului mexican Gringo’s, nu se limitează doar la experimentarea posibilităților oferite de diverse medii. Operele sale parcurg drumul dintre spațiul imanent și cel transcendent, dintre realitatea tangibilă și cea virtuală, punând sub semnul întrebării legitimitatea artei figurative din secolul XXI. Gherman nu se limitează la a imita sau a reproduce mediul înconjurător, ci analizează dintr-o perspectivă critică obiceiurile noastre de consum vizual în era tehnologiei moderne. Elementele seriei sale parcurg astfel etapele reproducerii imaginii, pornind de la procedurile tradiționale ale schiței și picturii, trecând prin mediul digital al fotografiei, până la mediul instalației care imită ecranul dispozitivelor inteligente, în care imaginea care se dezvăluie pare simultan imersivă și inaccesibil de îndepărtată.

Îmbinarea perspectivei științifice cu cea spirituală, precum și a percepției realității materiale cu cea eterică, este caracteristică viziunii creative a fiecărui artist. Operele lor ilustrează modul în care energiile, materiile, mecanismele de funcționare și dinamica universului se reflectă în structurile naturii.

Toate acestea sunt ilustrate excelent de instalațiile video ale artiștilor intitulate Small Representative of the Universe (O miniatură a universului, 2021) și Letter from Home – Logos (Scrisoare de acasă – Logos, 2021). În înregistrări pot fi văzute performanțele comune, in situ, de land art ale grupului, în cadrul cărora, prin ritmul mișcărilor armonizate și repetitive, precum și prin interacțiunea profundă și plină de respect cu materialele organice și cu natura, se obține un efect ritualic și hipnotic.

Small Representative of the Universe, realizată în zona montană a comunei Șirnea din Brașov, prin paleta sa cromatică predominant albă și formele geometrice specifice, îi aduce un omagiu maestrului lor, Constantin Flondor. Mentorul grupului NOIMA a declarat următoarele cu privire la geometria fulgului de zăpadă: „Sensibilitatea mea pentru fulgul de nea ține de reluarea unor gânduri mai vechi în analogie cu simbolul pentru Cer și Cernere. Am găsit în Fragmentarium-ul lui Eminescu următoarea minunată observație: «Crucea bizantină este ca un fulg de nea, mic reprezentant al universului».”

În timp ce Letter from Home – Logos, realizată în zona teraselor râului Mureș, dă senzația că artiștii ar fi trimis universului un mesaj sub formă de capsulă a timpului, prin intermediul sistemului de coduri semiotice al interacțiunii dintre om și natură. Modelul miniatural al operei care stă la baza performance-ului poate fi admirat și în spațiul expozițional.

O altă serie de lucrări comună a grupului NOIMA (You, Layers!/ Voi, straturilor!; 2024) reprezintă o tranziție captivantă între mediul performance-ului și cel al picturii. Artiștii au surprins imaginea care se ivea în fața lor stând cu spatele unul la celălalt, apoi și-au schimbat locurile. Lucrările abstracte, sau chiar aproape suprarealiste, rezultând din această inițiativă, stabilesc un dialog între percepția și viziunea a realității individuală și colectivă a creatorilor. Compozițiile, prin canonul diferitelor puncte de vedere, atrag atenția asupra diversității modurilor de receptare a imaginii, în timp ce perspectivele, completându-se armonios, reflectă și coeziunea echipei.

La expoziția „Index of Absence” am putut admira viziuni artistice bine conturate și originale, lucrări inspirate din diverse curente stilistice, tehnici artistice variate, precum și reprezentări abstracte și figurative. Cu toate acestea, operele nu au apărut în spațiul expozițional ca entități independente și izolate ermetic una de cealaltă, ci mai degrabă ca și compoziții menținute în viață de un dialog comun, creând împreună limbajul vizual propriu al unui grup armonios de artiști. În acest fel, membrii echipei continuă și completează poveștile creațiilor celorlalți prin dialectica texturilor, a punctelor de vedere și a straturilor atent suprapuse.

„Grupul NOIMA: Index of Absence”, curatoriată de Mirela Stoeac-Vlăduți, a avut loc la META Spațiu, Timișoara, în perioada 04.06.2026−01.08.2026.

^[1] Studiu + răsădniță, Nu-i nimic/ Orizont III, Nu-i nimic/ Os de văpaie III, Nu-i nimic/ Orizont I, Nu-i nimic/ Orizont II, Coasta de foc, 2020−2026.

^[2] Lovely pool (Piscină drăguță), Afternoon at the pool (O după-amiază la piscină); 2020−2026.