Horia Mina este un artist român care trăiește și activează în București, unde a absolvit secția de design a UNARTE. În anii 80, Mina a participat la cîteva expoziții de grup și a avut două expoziții personale în București. Este cîștigătorul marelui premiu I.C.S.I.D. (International Council of Societies of Industrial Design) cu proiectul The Game – Another Means of Communication.

Lucrările lui sunt 3D, dar Mina le numește ‘picturi’. Cuburi din plexiglas umplute fie cu lichide colorate, fie cu texte scurte, fie cu reproduceri ale unor desene, și agățate pe perete ca și cum ar fi sculpturi în relief.

Așa-zisele picturi se transformă în timpul expoziției, căci pigmenții se împrăștie pe podea. Urmele de pe cuburile de plexiglas care rămîn nu sunt chiar plăcute, din contră, cuburile ajung să pară cam ponosite, agățătorile se văd printre mizerie, iar iluzia oglinzilor dispare. Îi înțeleg jocul cu materiale și culori, îmi place felul în care atacă probleme legate de piața de artă, dar rezultatul nu funcționează cu adevărat la nivel vizual.

Primul pas în procesul de lucru al artistului, asemănător cu o analiză științifică, este reprezentat de culorile în stare fluidă. Mina creează amestecuri de minerale, pigmenți sau uleiuri de motor cu lichide obișnuite ca whisky sau vin, și așteaptă plin de curiozitate să descopere reacțiile care au loc. Obține rezultate așteptînd, testînd, observînd reacțiile fizice, compatibilitățile și incompatibilitățile dintre diferitele substanțe. Cînd are loc o reacție care produce un lichid, acesta e înregistrat, iar artistul continuă să realizeze combinații cu el, obținînd substanțe pe care le numește în funcție de starea de spirit, impresia sau amintirea pe care i-o produc.

Rugăciunile sunt sculpturi mixed media. Modelul uneia este realizat din bucățele mici de lemn. Pentru Rugăciunile colorate, artistul folosește piesele de lemn ca pe niște module, asamblajul lor funcționînd ca o matrice; lemnul este înlocuit cu bucăți mici de Plexiglas umplut cu lichide multicolore.

Sculptura Valoare necunoscută face referință la valoarea reală a sculpturii, a materialului și a orelor de muncă, precum și cu valoarea fictive a artei pe piața artistică. Valoarea reală se modifică în funcție de materialul folosit – spre exemplu, o cutie cu 6 sticle de vin roșu de bună calitate – și nu definește niciodată prețul lucrării, spre deosebire de produsele de pe piața reală. Ideea, procesul de cercetare și experimentare nu pot fi măsurate și evaluate.

Prima lui publicație, Aseptica, editată de curatorul Mihai Nazarie la editura Kettler din Heidelberg, acoperă cele 3 dimensiuni principale ale operei lui. Prima parte, intitulată Aseptica, reflectă încercările sale de a inventa un limbaj al culorilor; un nou “alfabet” este formulat pe baza relațiilor dintre culori și stări de spirit, cuvinte și litere. A doua parte, Interventions / Intervenții, prezintă comentariile ironice și auto-ironice asupra unor opere din trecut. Mina discută cu pictori de secol XIX, designeri de afișe din timpul războiului rece, sau cu maeștri gravori din secolul XVIII, culoarea fiind mereu la baza intervențiilor lui. Ultima parte, Trips and Travels / Excursii și călătorii, funcționează ca o călătorie cu opriri în locuri artistice, reale și imaginare.

Aseptica, o colaborare între Schleifmühlgasse 12-14 Vienna și Allegra Nomad Gallery Bucharest, a fost în Viena între 10-25 octombrie 2014.