Două lumi se ciocnesc în expoziția „Bloom” curatoriată de Mirela Vlăduți, iar din sinergia lor rezultă acest eveniment magnific. Minimalismul lui Vlăduți, modul său caracteristic de expunere, oferă picturilor luxuriante, înfloritoare, radiante spațiul necesar pentru a respira și a-și exercita efectul. Picturile ne invită să ne apropiem de pajiști, ne seduc și ne modulează starea de spirit. Intrând în sălile META Spațiu, minimalismul expunerii devine imediat perceptibil. O seninătate diafană învăluie expoziția.

Două picturi monocrome atrag imediat atenția în prima sală, una albă și una neagră. La o privire mai atentă, devin vizibile micile pătrate umplute, care sparg suprafața uniformă și o fac să se dezintegreze. Aceste două picturi sunt plasate în contrast cu lucrările florale ale lui Scurtulescu. Monocromul pretinde să redea lumea fără să fie distras de culoare. Prin alegerea culorilor alb, lumina pură, și negru, absența luminii, întreaga paletă cromatică este descrisă. În multe culturi, aceste două culori sunt asociate cu ritualurile vieții și ale morții. Această simbioză o regăsim și în picturile florale. Prin captarea culorii pe pânză, decăderea naturală este oprită. Momentul este surprins pentru eternitate.

Cele două desene plasate lângă intrare sunt analize geometrice ale petalelor, în stilul lui Constantin Flondor. Floarea este deconstruită, redată în formele sale de bază. Unul dintre cele două desene amintește de pașii înregistrați ai unui dans. Mișcarea plantelor în vânt este surprinsă pe hârtie, o metodă de a captura mișcarea pe hârtie deja utilizată de personalități de reper precum Constantin Flondor, Ștefan Bertalan, Doru Tulcan și alții. Flondor, care a anticipat atât de multe tendințe din arta contemporană între anii 1960 și 1980 prin proiectele sale de grup 1+1+1, Sigma și Prolog, nu a renunțat la pictură și desen, deși noile media deschideau posibilități nebănuite. Pentru mine, arta contemporană se caracterizează prin combinația și utilizarea diversității.

În a doua sală se află o pictură de dimensiuni mari care acoperă peretele, reprezentând o pajiște cu flori la începutul verii, presărată cu crini. O succesiune de asocieri este pusă imediat în mișcare, de la Vincent Van Gogh la Claude Monet și până la pictura en plein air. Lumina caldă pare să inunde încăperea și să vrăjească privitorul. Sorin Scurtulescu a aplicat vopseaua într-un stil impasto, utilizând tehnica cuțitului de paletă; privit de aproape, subiectul se descompune în mici câmpuri de culoare, forma originală a pixelilor. În tradiția pictorilor en plein air, Scurtulescu își duce adesea șevaletul în natură, în aer liber, pentru a picta. Sorin Scurtulescu iubește abundența materiei; pictura este un mod de viață pentru el, iar lucrările îi izvorăsc literalmente din suflet.

Îl observ de 10 ani. A doua oară când l-am întâlnit pe el împreună cu prietenii săi, Ciprian Bodea, Cosmin Frunteș și Andrei Rosetti (NOIMA), pictau în zăpadă în fața galeriei 12-14 contemporary, pe o stradă din Viena. Nu voi uita niciodată această imagine, pentru că acest tip de artist dispăruse de pe scenă în ultimele decenii. Joie de vivre hedonistă de a trăi ca artist – acum doar un clișeu, artiștii din precaritate având prea puțin timp pentru asta.

Expoziția este un omagiu adus naturii, statutului de artist și marelui maestru al artei contemporane, profesor al lui Scurtulescu, o combinație între diferite faze ale artei vizuale de ieri și de azi, cu referințe la diverse stiluri și imagini.

Expoziția „Bloom” a artistului Sorin Scurtulescu a fost inaugurată joi, 7 noiembrie, la galeria de artă contemporană META Spațiu din Timișoara.

Tradus de Dragoș Dogioiu