Un text de Alina Popa care vorbește despre vorbirea în numele nimănui și abolirea subiectului, ca strategii conceptuale, pornind de la Manifestul Xenofeminist de Laboria Cuboniks. Nimeni vorbește.

„Manifestul Xenofeminist”, scris de Laboria Cuboniks și tradus în română de Alina Popa.

Un interviu cu teoreticianul de dans André Lepecki în urma workshopului și a prelegerii sale din București, în mai 2015.

Așa-numitul „muzeu digital” din orașul Pecica a fost inaugurat la 29 octombrie 2013 și este, din punct de vedere funcțional, un centru ultramodern de informare și vizitare pentru o fermă de bivoli.

Facebook ca spaţiu alternativ de expunere sau de gândire în arta contemporană romanească.

Răpuns de Igor Mocanu la textul Simonei Dumitriu, „Paradoxala invitație la moarte a lui Igor Mocanu”.

O perspectivă asumată ideologic asupra mişcărilor de protest şi a relaţiei cu istoria recentă. Interviu cu David Schwartz.

Bucharest Art Week a avut mai multe voci, dar în mediul tensionat din capitala României, a ascultat cineva?

În România anilor 2000, fuziuni și asimilări de multe ori deficitare între surse, tendințe, idei și formule incongruente, au dezvoltat abilitatea de a funcționa hibrid.

Acest text pune în discuţie scena muzicală românească, cu extremele ei şi ramânând oarecum în contextul muzicii experimentale, fie că e acustică, electroacustică sau pur electronică.