George Anghelescu a deschis la începutul lunii octombrie prima expoziție personală la Galeria H’Art. Dulce et Decorum reunește căutările sale artistice din ultimii doi ani. Titlul face referire la celebra replică a lui Horațiu “dulce et decorum est, pro patria mori”, în numele căreia războaiele, regimurile totalitare și în egală măsură sistemele democratic-capitaliste au produs nenumărate crime împotriva umanității. Trăim într-o lume în care omul este deopotrivă victimă și agresor, dar istoria este rareori scrisă de victime. George Anghelescu urmărește să dea voce unor victime a căror poveste l-a marcat, fie pentru că sursa de inspirație face apel la memoria afectivă personală, fie pentru că au rămas cumva distincte în fluxul de informații pe care îl primește zilnic.

George Anghelescu renunță la seria tematică, ieșind din rețeta de prezentare a expozițiilor personale pe scena autohtonă (și nu numai) în ultimii ani. Este interesat în primul rând de testarea propriei abilități în acuratețea construcției imaginii picturale. Alege uneori rezolvarea minuțioasă a unor detalii din compoziție, adevărate probe de virtuozitate, alteori optrează pensulația liberă a abstractului. Testează limita suportului pictural, lucrând plastic prin zgâriere. Expoziția de la H’Art cuprinde pictură și desen, imagini fotorealiste, construite printr-un colaj de tehnici și stiluri care ascund un univers tematic surprinzător și divers. Numitorul comun al expoziției, ar putea fi o preocupare mai veche a lui George Anghelescu: observarea oamenilor și relațiilor dintre ei în momente limită, de violență absurdă și nejustificată, care invită la o meditație asupra “banalității răului” (Hannah Arendt). Construiește în interiorul binomului de semnificații umanitate/dezumanizare, apelând la încărcătura mnezică a corpului care poartă memoria unei traume. “Dar corpul este tot atât de nemijlocit implicat într-un câmp politic, raporturile de putere operează asupra lui o integrare imediată, îl investesc, îl marchează” (Foucault, A supraveghea și a pedepsi). Corpul uman investit politic are o semiotică proprie decelată din analiza raporturilor de putere și dominație.

Spre exemplu, The Genie, o compoziție bizară cu o fetiță aflată în apropierea unei case. Postura nefirească a corpului, inclinat vizibil în față, gâtul încordat și umerii trași în față transcrie contorsionarea specifică traumei. Pandantul în diptic, lucrarea Aux grands hommes, reprezintă un fals omagiu adus lui Antonio Egas Moniz, portughezul care în 1949 a primit premiul Nobel pentru “descoperirea valorii terapeutice a leuctomiei în tratarea psihozelor.” Leuctomia sau lobotomia este cea mai controversată tehnică psiho-chirurgicală folosită pentru tratarea afecțiunilor psihice. George Anghelescu extinde termenul peste practica chirurgicală, considerând acțiunile care duc la marcarea sau distrugerea altor personalități umane înscrise tot conceptul de “lobotomie”. Fetița poartă memoria unei astfel lobotomii: primii ani de viață a trăit sechestrată de un tată abuziv. Violența fizică, privarea de afecțiune, poate avea la nivel psihic consecințe similare unei lobotomii. George meditează asupra corpului ca mărturie a traumei; corpul văzut ca materie care transcrie consecințele experiențelor fizice sau trăirilor afective traumatice ale victimei în interiorul relațiilor de putere.

Dulce et Decorum scrie narațiuni din alăturarea unor povești, care cuprind referințe la istoria recentă, violență, dramă etc. Ipostaze ale degradării omului.

Dulce et Decorum a fost la Galeria H Art în perioada 3 octombrie – 8 noiembrie 2014.