Dacă am lua în calcul motivele pentru care ne-am deplasa în Centrul Vechi al Bucureștiului, am observa că acestea ar varia între a bea/mânca sau a te plimba/ vedea ceva. Se poate înțelege, prin urmare, că există o pre-judecată economică a acestui spațiu, pe care doar îl traversăm. Cum ar putea fi „zăbovit”? Cum ar putea fie împărtășit ca bun comun în cadrul unei experiență estetice? Odată schimbat regimul sonor al Centrului Vechi, s-ar deturna și identitatea lui reținută de consumul turistic sau cultural? Dacă am bloca suprapunerea absurdă și iritantă a ultimelor hituri, l-am percepe diferit? În ce fel de diferență?

Proiectul INSIDE-OUT, instalații de artă sonoră în spațiul public, oferă posibilitatea unei re-evaluări a Centrului Vechi. Curatoarea, dar și artistă a acestui proiect, Antje Vowinckel, împreună cu Maria Balabaș au schimbat sound-ul străzii Poștei, a străzii Franceză – Curtea Veche și Piața Sfântului Anton, pentru a șterge temporar destinația comercială și a le deschide ca bunuri comune. Denumirea proiectului vizează aspectul uitat al Centrului Vechi și anume că este un spațiu locuit, că are o „interioritate” extinsă de toți cei care participă, în fel și chip, la viața lui.

Instalațiile atrag în mod natural atenția oricărui trecător, pentru că se joacă cu un mecanism constitutiv al minții; orice lucru pe care îl auzim, solicită clarificarea raportului cauzal stabilit între sunet și contextul obiectiv în care a fost perceput (ce aud/ cine/ ce emite). Însă, acest raport presupune traversarea unei memorii subiective. Aud ceva și identific, ulterior, din memorie sau percepție directă, ce anume a făcut acel sunet prezent. Dacă între ce aud și ce văd nu se stabilește un raport de identitate, sunt forțat să merg mai departe, să fac alte presupuneri, care îmi negociază habitudinile mentale. Aceste instalații, schimbând contextul sonor al străzilor, sunt esențial contra-habituale și își propun să creeze o disjuncție care să „elibereze” aceste spații de automatismele prin care le valorizăm (zona de agrement cu pedigri „european”).

Antje Vowinkel este o artistă stabilită la Berlin, care experimentează în arta sonoră și radio. Lucrările acesteia vizează muzicalitatea limbilor cât și funcția non-ostensivă a cuvântului înregistrat, realizând montaje sonore cu fragmente ale unor cursuri de limbă ori dialecte ale unor limbi. În București se folosește de materialitatea specifică locurilor pentru a scoate la suprafață identitatea și muzicalitatea lor latentă. Pe strada Poștei, aceasta utilizează burlanele de evacuare a apei pentru a-și realiza lucrarea, deoarece „amintesc de țevile unei orgi, instalate invers, doar că sunt tăcute”. Îmi imaginez că artista, plasând în interiorul burlanelor difuzoare și playere mp3 sincronizate la un interval de 10 secunde, a dorit să declanșeze în mintea trecătorilor, un mod activ/conștient de integrare a sunetelor, care la o primă impresie păreau simple suprapuneri și alăturări sonore. Astfel, reușește să: 1. forțeze trecătorii să vadă (la propriu) casele și nu simple fațade, sunetele sunt emise aproape de sol și parcă ar veni din interiorul caselor; 2. realizeze un fel de concert sau o atmosferă sonoră adecvată unei plimbări meditative.

În cazul Curții Vechi, artista berlineză alege să valorifice gardul de fier, montând senzori interactivi pentru a declanșa, în momentul apropierii, o serie de sunete – înregistrate anterior prin manipularea unor materiale/ obiecte din sit și astfel construind imagini auditive ale spațiului – ce invită la o explorare proiectivă a acestuia. Fiecare senzor este destinat a activa sunete diferite: simple sau ritmate, în tonuri joase sau înalte, de lungă sau de scurtă durată. Potențialul interactiv al lucrării este ludic și interesant; trecătorii pot „compune”, prin mișcări aleatorii în apropierea senzorilor, o partiție sonoră individualizată. Ideea acestei instalații este de a genera, de a reclama un mod personal de interacțiune cu spațiul, de a-l scoate din zona oarbă a turismului (imagini, poze și vederi), de a-l propune în toată materialitatea lui sub „capriciile” sonore ale oricărui trecător.

Maria Balabaș este o artistă stabilită în București care face artă sonoră și radio. În prezent realizează instalații care conțin înregistrări de teren cu scopul de a surprinde relația dintre memorie și identitate. În cadrul acestui proiect se folosește de înregistrări pentru a raporta identitatea locului la memoria trecătorilor. În Piața Sfântului Anton au fost amplasate, sub bănci, o serie de mici difuzoare, care redau înregistrări ce conțin detalii auditive de natură personală sau observațională (realizate, cu ceva timp în urmă, în aceeași Piață). La intrarea în piață se poate auzi un zumzet difuz care apoi se cristalizează în funcție de banca pe care alegi să te așezi. Ideea artistei este de a produce un modelaj sonor al spațiului pentru a-i crește cuantumul de intimitate. Așezat pe bancă ești debranșat, grație difuzoarelor, de ambientul sonor și lăsat liber să asociezi ce vezi cu ce îți reactivează memoria. Artista își propune să declanșeze un proces de negociere / partajare / înscriere a fiecăruia în narațiunea depersonalizată și marketizată a spațiului public.

Știm de la Freud că ceva ne devine străin doar în măsura în care ne-a fost cândva familiar, angoasa este și ea prezentă odată cu această conștientizare. Dar cum să faci ca ceva familiar să devină brusc înstrăinat/nefamiliar și, în același timp, eliberator ? Instalațiile sonore au această capacitate, ele capturează fonic trecătorii și au calitatea de a „înstrăina” locul prin neconcordanța sunetelor emise față de context. Aceste constructe sonore sunt eliberatoare pentru că amendează obișnuințele și deschide posibilitatea unei chestionări a utilizării spațiului public. Se poate afirma că instalațiile sonore, ca gesturi artistice, devin și o subtilă „politică ambientală” care împărtășește (sensibilul) locul propunându-l, deja, ca bun comun.

INSIDE-OUT poate fi începutul unor tratative duse cu privire la destinația comunitară a Centrului Vechi. Capacitatea „reactivă” a instalațiilor, de a degaja percepția impersonală a străzilor și a le partaja ca experiențe personale, face trimitere la raportul, poate nevăzut, dintre artă și politică. Am să amintesc conceptul de „împărtășire a sensibilului” a lui Jacques Rancière, într-o înțelegere voit literală, pentru că „se întemeiază pe o diviziune a spațiilor, a timpurilor și a formelor de activitate care determină modul însuși în care un comun se pretează la participare și în care unii și alții iau parte la această diviziune”, pentru a deschide problema bunurilor comune pe care prezentul le șterge și viitorul le poate doar imagina.

INSIDE-OUT – Instalații de artă sonoră; Piața Sf. Anton, Strada Franceză și Strada Poștei 10-24 Septembrie. Goethe Institut este organizator al evenimentului în colaborare cu Muzeul Municipiului București și Muzeul Național de Istorie a României. Curatoarea proiectului: Antje Vowinckel. Artiste: Antje Vowinckel și Maria Balabaș.