Seria Tămăduitorii / The Healers, de acrilic pe hârtie, realizată de Ioana Nemeș în 2010, încearcă o explorare a unei „zone confuze dintre religie și medicină în societatea românească”, după cum declara artista, citată în Religion in the Age of Digital Reproduction[1], un text scris de criticul de artă Boris Groys. Sunt opt desene care folosesc coduri vizuale din banda desenată pentru a ilustra secvențe dintr-un caz tragic și intens mediatizat, petrecut în 2005 la Mănăstirea din Tanacu, Vaslui, și care formează, poate, cel mai atipic și surprinzător proiect al Ioanei Nemeș. O măicuță diagnosticată cu schizofrenie și-a pierdut viața în urma unei așa-zise „exorcizări”, la care a fost supusă de un preot, ajutat de alte patru măicuțe, după câteva zile în care a fost legată și înfometată.

Discursul ironic, chiar satiric, al Ioanei Nemeș este unul angajat social, de critică la adresa ritualurilor și dogmelor religioase, a habotnicilor și homofobilor. Personajul principal nu este portretizat, nu are putere, este pasiv, o victimă a deciziilor celor din jur: biserică, spital, presă, societate. El suportă consecințele înlocuirii medicinei cu credința și a pastilelor cu spovedania.

„La americani e psihologul, la români e biserica”, afirmă unul dintre desene, cel cu spovedania, care enumeră toate „păcatele capitale”, începând cu iubirea de sine și terminând cu fumatul. Ioana Nemeș se întreabă de ce, la noi, preotul are o credibilitate mai mare decât psihologul și cine vindecă, de fapt, sufletele. De ce spusele preotului sunt un dat care se acceptă, imuabil, și de ce divinitatea e primită cu atâta pasivitate. A dorit să atragă atenția asupra manierei în care instituțiile religioase se raportează la păcat (cu canon — „100 mătănii/zi și 80 de zile cu apă și pâine”), dar și asupra pasării responsabilității unei vieți între medici (s-a decis ulterior că era deja moartă când au luat-o cu salvarea — „Trebuie verificat bine înainte”, e interzis să transporți un cadavru), cler (cei care au legat-o de pat și i-au făcut slujbe), jurnaliști (preoții cred că ei sunt responsabili de „rătăcirea omenirii”) și religia ortodoxă în sine, care recunoaște făcătorii de miracole, nu și vânătorii de demoni.

Preocuparea pentru etnografie și folclor, pentru o reinterpretare a tradițiilor și ritualurilor, prezentă în altă serie de lucrări ale Ioanei Nemeș, Relics for the Afterfuture (Brown), apare și în Tămăduitorii prin cântecul păsării negre, singurul indiciu concret al morții: „Foc te bată, lume-amară, / Cum te-oi lăsa dint-o sară. / Nu ț-oi spune că m-am dus, / Numa mi-i vede că nu-s; / Nu ț-oi spune c-am plecat, / Numa nu mi-i vede-n sat.”

Plecată prematur, la doar 32 de ani, din lumea pe care a transpus-o în cele mai diverse moduri în artă, Ioana Nemeș rămâne o artistă remarcabilă și prin onestitatea viziunii ei. Tocmai aceasta o face mereu actuală, cu un pas înaintea timpului. Seria Tămăduitorii a anticipat accentuarea puterii bisericii în societate, răspândită inclusiv prin rețelele sociale, folosită și speculată de anumite partide politice extremiste ca alternativă, ca mijloc de rezistență, sub aparența „reîntoarcerii la tradiții”.

“All Times At Once”, expoziția retrospectivă non-lineară dedicată Ioanei Nemeș la Muzeul Național de Artă Contemporană al României, cuprinde, pe lângă seriile cele mai cunoscute, lucrări inedite din perioada 2001–2011. De la Evaluările lunare la Scrisoare către un tânăr artist și la seria de lucrări cu adevărate poeme vizuale, în care codifică și traduce nuanțe pentru a le asocia unor emoții, la documentarea fotografică autobiografică din The Wall Project, expoziția oferă o perspectivă asupra felului în care Ioana Nemeș a trăit, s-a autoanalizat și a creat, la intersecția unor timpuri mereu în coliziune.

[1] Boris Groys, „Religion in the Age of Digital Reproduction”, în Boris Groys, Peter Weibel, eds., Medium Religion: Faith. Geopolitics. Art, ZKM — Centre for Art and Media Karlsruhe and Verlag der Buchhandlung Walter König, Köln, 2011, p. 25.

„Ioana Nemeș. All Times At Once.” Curator: Kilobase Bucharest [Muzeul Național de Artă Contemporană al României, București, 12.12.2024–19.04.2025]