Ecologia, natura, schimbările climatice, era antropică, avansurile tehnologice amețitoare și, mai ales, poziția umană în tot acest entanglement  (înlănțuire) constituie una dintre cele mai presante teme din arta contemporană, dar și cele mai profunde angoase pe plan personal. Eu însămi, regăsindu-mă în această paradigmă, am început recent să aprofundez volumul Staying with the Trouble de Donna Haraway (2016), care mi-a oferit o viziune mai optimistă asupra viitorului planetei și mi-a temperat neliniștile. Adesea uităm, din cauza ochelarilor de cal antropocentrici prin care privim lumea, cât de intim împletite sunt existențele noastre în ecosistemul complex al viețuirii. Fie că vrem sau nu, participăm la o alianță extinsă, între oameni și non-oameni, în care soluțiile la criza ecologică nu pot fi singulare, ci apar sub forma unei constelații de viziuni și colaborări.

Expoziția „Nature After Nature”, găzduită în luna octombrie la Comenduirea Garnizoanei în Timișoara, poate fi citită ca o radiografie a scenei artistice românești confruntate cu criza ecologică, dar și ca o formă de dialog artistic și de making kin (alianță, înrudire). Dincolo de o analiză a conceptelor precum eco art, land art sau earth art, curatorii Raluca Oancea, Cristian Nae și Ileana Pintilie au urmărit să observe dacă discursul ecologic mobilizează mai curând o anumită generație de artiști sau anumite tipuri de practici și medii. Iată că interesul pentru natură traversează generațiile: de la primele acțiuni de mediu din anii 1990 până la noile cercetări postumane, preocuparea pentru relația dintre om și natură s-a transformat și diversificat, păstrând însă o linie comună de empatie, observație și grijă.

Într-una dintre aripile expoziției, dimensiunea istorică a fost vizibilă prin prezența unor lucrări-cheie din patrimoniul artistic local: pelicula experimentală Film pentru aprilie. Remetea (1981) al lui Constantin Flondor, lucrări prezentate în expoziția „Pământul” (Timișoara, 1992) curatoriată de Ileana Pintilie, precum Earthcake de Geta Brătescu sau Comisia de împroprietărire de Dan Perjovschi. Acestea au fost completate de proiecte contemporane care extind cercetarea ecologică în zona post-fotografiei — precum cele ale lui Iosif Király, Andrei Mateescu și Aurora Király, primele două fiind concepute în contextul cercetării artistice a arealului dunărean DPLATFORM (2015–2018), una dintre primele cercetări arhivistice întreprinse cu suport teoretic postumanist și interes fenomenologic pentru natură în sine, pentru sine. Pădurea și arborii mai mult decât umani, imortalizați de Aurora Király într-o cheie sensibilă și personală rezonează cu două proiecte care plasează pictura de peisaj undeva între instalație și film: instalația Lilianei Mercioiu-Popa, construită într-un registru conceptual al nonculorii, preia peisaje celebre din care elimină figura umană, urmărind transformarea elementelor naturale din fundaluri pasive în actori principali ai imaginii. În contrapunct, pictura hiperrealistă a Anei Maria Micu și filmul care o însoțește celebrează culoarea, lumina și detaliul, invitând privitorul să se piardă în interiorul imaginii, acolo unde privirea devine experiență senzorială pură.

Un alt segment important al expoziției a fost cel al proiectelor cu miză activistă, care explorează practici de decolonizare a naturii și de reconectare comunitară. Seria de acțiuni coordonate de Andreea David, în contextul retrocedării unui segment al Parcului IOR, exemplifică ideea de making kin prin crearea unei comunități de artiști și locuitori în jurul spațiilor neprescrise, aflate între urban și natural — locuri liminale, sălbăticite, dar pline de potențial. Fascinația pentru astfel de concepte mi-a oferit ocazia de a relua un proiect foarte drag mie, realizat împreună cu Andreea Medar și Mălina Ionescu, în Parcul Natural Văcărești. Colaborarea noastră, începută în 2021, explorează acest loc ambiguu, un spațiu modelat de intervenții umane, eșecuri urbanistice și abandon, dar recuperat parțial de natură și protejat provizoriu prin statutul de rezervație. Printre ruinele recente ale acestui peisaj hibrid, am încercat să ne înscriem și noi, printr-o serie de intervenții non-invazive și speculative de land art.

O ultimă serie de proiecte — în consonanță stilistică cu instalațiile prezentate în cadrul festivalului SIMULTAN, partener al evenimentului — propun forme de viață și memorie care circulă între analog și digital. Floriama Cândea cultivă plante decelularizate în eprubete transparente ce fac vizibilă limita dintre organic și artificial, în timp ce tinerii artiști ieșeni Cătălin Marinescu și Radu Marțin explorează, fiecare în mod diferit, tensiunea dintre organic și digital: dacă Archive.exe reconstituie memoria personală și colectivă în spațiul instabil al datelor, Parazitul imaginează un ecosistem artificial în care procesele biologice sunt transpuse în cod. În aceeași zonă conceptuală se înscrie și lucrarea lui Dragoș Dogioiu, Tangled Swarm, care consemnează urmele invizibile ale controlului tehnologic în raport cu formele de viață naturale, în timp ce Dumpworld al Ralucăi Paraschiv face trimitere în mod similar la dezinformarea globală propagată de rețelele sociale, o altă formă de „poluare” în era Antropocenului.

Varietatea de medii și abordări artistice din „Nature after Nature” construiește o hartă a interdependențelor și o propunere lucidă de a privi lumea ca pe o rețea de relații în continuă transformare. Într-un moment în care distincțiile dintre natural și artificial, uman și non-uman, viu și inanimat se dizolvă, arta devine un spațiu de making kin — de învățare, reparație și coexistență. Expoziția nu oferă soluții definitive, ci creează o țesătură de perspective care ne invită să ne asumăm apartenența la acest entanglement comun.

„Nature After Nature” [Comenduirea Garnizoanei, Timișoara, 01–18.10.2025]. Artiști: Dan Acostioaei, Matei Bejenaru, Josépha Blanchet, Ole Blank, Irina Botea Bucan, Eglė Budvytytė, Geta Brătescu, Floriama Cândea, Zoița Delia Călinescu, Lorena Cocioni, Giulia Crețulescu, Suzana Dan, Andreea David, Dragoș Dogioiu, Tatiana Fiodorova-Lefter, Constantin Flondor, Lavinia German, Cosmin Haiaș, Michael Höpfner, Mălina Ionescu, Iosif Király, Aurora Király, Ana Kun, Kopacz Kund, Andrei Mateescu, Cătălin Marinescu, Radu Martin, Andreea Medar, Liliana Mercioiu-Popa, Mircea Modreanu, Ana Maria Micu, Marina Oprea, Raluca Paraschiv, Tudor Pătrașcu, Dan Perjovschi, Dan Vișovan/Bogdan Rața, Claudia Retegan, Cătălin Rulea, Sergiu Sas, Ovidiu Toader, Miki Velciov, Mihai Zgondoiu. Curatori: Ileana Pintilie, Raluca Oancea, Cristian Nae.