Tema omului și a naturii, a locului nostru în existența lumii, a legăturilor și încrengăturilor formate de la apariția speciei noastre pe Pământ e una care în contextul urgenței climatice și a perspectivelor post-antropocentrice asupra planetei capătă un interes aparte. Am menționat „lume”, „pământ” și „planetă” pentru că sunt termeni care reflectă moduri diferite de raportare la mediul înconjurător sau chiar la univers. Urmând teoria lui Eugene Thacker[1], aceste raportări sunt: „lumea-pentru-noi” (world-for-us), lumea cu care interacționăm, căreia îi conferim semnificație prin intermediul relației noastră cu ea și pe care o antropomorfizăm (Lumea); „lumea-de-sine-stătătoare” (world-in-itself), creată din realitatea obiectivă a fluxurilor și fenomenelor sale care rezistă intervenției noastre, aceasta devine „lumea-pentru-noi” de îndată ce o gândim și începem să o cercetăm științific (Pământul); și în cele din urmă putem vorbi despre lumea-fără-noi (world-without-us), un concept speculativ care propune sustragerea elementului uman din ecuație, o lume care nu poate coexista cu celelalte amintite și care ne pune față în față cu „oroarea cosmică” (și imposibil-de-gândit) a unei lumi impersonale și anonime în care nu existăm (Planeta).

În jurul acestor concepte putem vedea cum este țesută cercetarea artistică A ‚Being’ Nature / Natura Creatura / Naturwesen / […] întreprinsă de Jasmina Al Qaisi și Ralf Wendt. Cei doi s-au plimbat prin lume vreme de aproape un an într-o călătorie de explorare a „lumii-pentru-noi”, urmărind să înțeleagă nevoia recentă a multor oameni de a se întoarce și re(trăi) în spațiul viu și în continuă schimbare a naturii aflate departe de oraș, și modurile și tehnicile pe care aceștia le-au ales pentru a interveni pozitiv și efectiv în modificarea sau conservarea și protejarea mediului. Acest lucru l-au făcut în primul rând prin inițierea unui dialog și crearea unui spațiu de dezbatere care să aducă laolaltă perspective și experiențe subiective despre ce înseamnă locuirea-în-natură, iar un alt plan al cercetării s-a axat pe explorarea și teritorializarea unor zone mai mult sau mai puțin sălbatice, dar pline de viață non-umană. În aceste zone cei doi s-au integrat și au început să le capteze / documenteze prin diverse mijloace, sau au intervenit în ele și le-au populat cu animale în miniatură de plastic, care au avut rolul de hibrizi în toată această întreprindere, lucru care s-a întâmplat și în cadrul instalației multimedia de la galeria arta.nonstop.

Călătoria celor doi artiști a culminat cu o perioadă de cercetare de două săptămâni în orașul Sibiu și prin împrejurimile acestuia, iar munca de teren din sudul Transilvaniei a scos la iveală un ansamblu de etnii, culturi și limbi vorbite, iar pe lângă acestea, o comunitate de oameni diverși pentru care natura vine în completarea vieții, sau dimpotrivă este acel aspect marginal, dar incredibil de necesar existenței. Această diversitate umană o reflectă din plin pe cea naturală și ne arată importanța antropologică și filosofică a conceptului de traducere în sensul propus de Bruno Latour: “dislocare, derivă, invenție, mediație, crearea unei legături care nu exista până în acel moment, (care) … modifică două elemente sau doi agenți.”[2]

Rezultatul celor două săptămâni de cercetare în jurul Sibiului s-a materializat într-o serie de instalații sonore care au împânzit câteva dintre spațiile de referință ale orașului, de la spațiul independent de artă contemporană arta.nonstop, Centrul Cultural German Sibiu, Biserica Evanghelică, Biblioteca Județeană ASTRA, sau Teatrul Gong. Componenta socială a fost esențială în cadrul acestui proiect, unde oamenii au fost invitați să-și povestească experiențe, idealuri și neajunsuri, precum și soluții comunitare cu privire la natură și a/menajarea acesteia. Vocile oamenilor se îmbină ore în șir cu triluri de păsări și insecte, scâncete de animale, fenomene meteorologice și cântece bisericești; întreaga natură foșnește și ea este de fapt personajul principal în această lume unde oamenii devin vizitatori-observatori și fac în același timp parte din ea. Într-un spațiu unde diversitatea organică e din ce în ce mai scăzută amintirile și nostalgiile oamenilor se împletesc cu nevoia de a reveni la abundența și biodiversitatea de demult, unde natura nu era doar refugiu, ci spațiu integrat vieții (tuturor).

„Frumusețea și grația există fie că ni le dorim sau le observăm. Tot ce putem face este să încercăm să fim prezenți acolo” – Annie Dillard

Când vine vorba de om-în-natură se vorbește adesea despre conectarea cu lumea înconjurătoare, despre nevoia de a sta nemișcat, despre mindfulness, despre „reîncărcarea bateriilor”, despre noi în natură și natura din noi. Vocile celor din cadrul instalației invită la o nouă abordare, la acele momente din natură care se întâmplă o singură dată într-un anumit loc și la o anumită oră. Să fim martori la acele clipe înseamnă să mai înțelegem puțin din vastul mediu înconjurător. Să explorăm și să analizăm comunicarea dintre animale, să avem grijă de natură nu doar pentru beneficiile pe care aceasta ni le oferă, ci pentru valoarea ei intrinsecă, pentru că pur și simplu ea există, independent de noi.

Punctul de maximă intensitate a forțelor naturii în cercetarea celor doi pare să se fi regăsit în ideea de mlaștină. Detestată de omul care caută confortul suprafețelor tari, pe care te poți baza și pe care poți construi, mlaștina e un sistem ecologic esențial, fără limite clare, care vibrează de viață micro și macroscopică, un model de coexistență simbiotică și poetică totodată pentru o multitudine de relații aflate în tranziție. În situația mlaștinii punem vedea cât de necesar este să ne desprindem de o viziune antropocentrică asupra naturii și să încetăm să mai analizăm, măsurăm și să mai cântărim natura în funcție de beneficiul economic direct pe care ni-l aduce, și să o celebrăm ca pe un organism viu, divers și conștient care nu are nevoie de alte motive pentru a fi păstrat „în viață”.

Proiectul A Being Nature / Natura Creatura / Naturwesen / […] conține atât de mult material, încât poate părea nesfârșit. În același timp, are o capacitate de a se integra cu multă ușurință și într-un mod non-invaziv în locurile în care este expus. Dialogurile înregistrare sunt însoțite în permanentă de sunete din natură. La fel ca în realitate, nimic nu se întâmplă în afara ei, și de cele mai multe ori uităm că natura a fost aici dinaintea noastră și ea va rămâne negreșit și după noi. Suntem pasageri, tranzităm acest spațiu în continuă schimbare și ne re(descoperim) constant în el, însă va trebui să învățăm să descoperim acest spațiu și în afara noastră.

A Being Nature / Natura Creatura / Naturwesen / […]

Instalație de sunet și multimedia de Jasmina Al-Qaisi și Ralf Wendt
Curatoare: Iris Ordean
Vernisaj: Luni, 2 august, orele 18:00
Expoziție deschisă între: 2-19 august 2021
Intervenții vocale: Simona Ledermann, Adriana Chiruta, Monika Tompos, Winael Baldus, Hans Scherer, Kilian Dörr, Lucia Sevestrean, Iain Trewby, Cristian Cismaru, Dan Perjovschi, Lia Perjovschi, Viktoria Luft, Joe England, Sandy Stancu, Andreea Madalina Burghelea, și alții.

[1] Eugene THACKER, In The Dust of This Planet, Zero Books, Washington, 2011, pp. 4-5

[2] Bruno LATOUR, On technical mediation: Philosophy, sociology, genealogy, în Common Knowledge Nr. 3, Vol. 2, 1994, p. 32, accesibil http://www.bruno-latour.fr/sites/default/files/54-TECHNIQUES-GB.pdf