Gabriela Mateescu a discutat cu Mimi Ciora și Sergiu Sas, fondatori ai spațiului Indecis deschis în ianuarie 2020, în plină pandemie într-un apartament de bloc pe strada Coriolan Brediceanu nr 2 din TImișoara și care în prezent este în tranziție spre un nou spațiu fizic, realizând diverse evenimente pop-up prin oraș. Ce doi „indeciși” povestesc cum și-au început cariera de „coordonatori” de spații, prima dată întâlnindu-se în 2019 în formulă de patru alături de Cristina Luchici și Vlad Cadâr în apartamentul privat al unuia dintre membri, numit Spațiul 2/2 – un spațiu artist-run în care se adunau prieteni ai artiștilor din când în când pentru a expune în sufrageria spartă de la parterul unui bloc, unde nu erau experimentate încă primele aplicații la fonduri, ci doar timpul liber era transformat în plăcerea de a-și ajuta colegii și de a panota expoziții vizitabile prin programări. Spațiul Indecis a fost o evoluție firească pentru cei doi artiști atunci când s-au întâlnit cu Florin Fâra, ce dorea să deschidă o librărie dedicată obiectelor de artă și astfel micul lor spațiu și marea lor terasă a devenit „the place to be” în Timișoara pentru a vedea expoziții interesante, a savura gustări vegane sau bea răcoroasele limonezi în timp ce mângâiai pisicile blocului.

Dar acest tip de „home-gallery” nu este străin lui Sergiu, care este implicat în al treilea proiect al său, după ce între 2011 și 2014 și-a deschis ușile apartamentului propriu prietenilor artiști și altor entuziaști, profesioniști și amatori de artă din Timișoara. Spațiul, numit alkmylab a fost prima lui inițiativă culturală, iar Sergiu fiind de profesie inginer și lucrând în domeniul IT a continuat să co-finanțeze activitatea acestor spații, dintr-o pasiune pentru artă ce s-a manifestat mai târziu prin practici de tip conceptual, video art, instalații.

Mimi Ciora deține un masterat în arte la secția de Grafică – Materie și concept a Facultății de Artă și Design, Universitatea de Vest, Timișoara. Este partner in crime cu Sergiu în două proiecte artist-run (Spațiul 2/2 între 2019-2019, Indecis din 2020 în prezent) și co-finanțeză din atelierele și cursurile cu copiii, când nu scrie proiecte pentru unul dintre cele mai interesante și active artist-run spaces din România. Practica ei artistică gravitează adesea în jurul relației dintre flora, fauna, fungii și bacterii în conexiunea lor cu omul (corpul uman, feminin); și adresează modul în care intervenția umană își lasă amprenta asupra mediului înconjurător.

Ce înseamnă pentru cei doi să finanțeze din surse proprii un spațiu, aplicații la proiecte extenuante, un program curatorial divers care crește an de an și cum reușesc să echilibreze viața de artiști cu cea de organizatori, toate astea și mai multe am încercat să aflăm de la Mimi Ciora și Sergiu Sas. Pentru că munca și sacrificiul din spatele minunatelor lor proiecte și imaginilor perfecte de la evenimente rămâne adesea nevăzută și neauzită, povestea unui spațiu de idei ce se transformă fizic și la nivel de membri încă din 2012 putem spune, trebuie arhivată.

Gabriela Mateescu, artistă, curatoare și redactor revista ARTA, continuă cercetarea începută în 2022 în Revista ARTA numărul 54-55 pe tema spațiilor coordonate de artiști în România. De data aceasta, Gabriela a decis să contacteze mai multe spații din Timișoara și să discute cu coordonatorii lor despre provocările pe care le-au întâmpinat de la înființare și în unele cazuri închidere.

Această investigație își dorește să aducă la lumină o serie de aspecte importante legate de organizarea evenimentelor culturale în astfel de spații, cum au evoluat de-a lungul timpului – evidențiind istoricul lor, de ce s-au închis, cum reușesc să supraviețuiască, sau cum s-au adaptat la schimbările socio-culturale. Nu în ultimul rând, cercetarea urmărește modul în care aceste spații au influențat și contribuit la dezvoltarea comunității artistice din Timișoara, sprijinind artiștii emergenți și proiectele culturale locale.

Cercetarea se va materializa printr-o serie de interviuri ce vor fi publicate pe 3 platforme diferite: Revista ARTA, Propagarta și Spam-Index.

Spuneți-ne povestea spațiului Indecis, cum a început el și ce proiecte derulați în prezent.

Împreună cu Mimi și cu alți artiști fusesem implicați într-o altă inițiativă de tip artist-run, Spatiul 2/2. Acesta și-a încetat brusc activitatea într-un moment în care începuse să crească și să capete vizibilitate. Lucrul acesta ne-a lăsat o oarecare frustrare și o dorință de a continua. Așa că am luat lucrurile pe cont propriu și imediat după aceea s-a ivit ocazia obținerii unui spațiu în zona ultra centrala la o chirie accesibilă. Ne-am unit forțele cu Florin Fâra care cauta un spațiu pentru The Secret Garden Bookshop, ne-am gândit că o galerie și o librărie ar merge bine împreună, și așa am început. Am deschis în 24 ianuarie 2020 cu expoziția „Linia” de Alexandru Grigore. Imediat după prima expoziție a venit și pandemia. A urmat o perioada mai dificilă dar în care am reușit totuși să organizăm evenimente. Cu număr limitat de persoane, cu înscrieri, luări de temperaturi, înjurături printre dinți și alte lucruri specifice perioadei respective. În primul an de activitate, toate proiectele au fost low-budget, din surse proprii. Pe final de an, am primit și o donație din partea unui artist roman foarte cunoscut, o sumă din care mi amintesc că am plătit o chirie, restul de bani oferindu-i următorilor 3 artiști cu care am colaborat. (nu știu dacă ar vrea să îi menționăm numele aici, dar o să-l dăm de gol spunând că el ne-a ajutat foarte mult și ulterior, nu doar prin donații ci și prin expoziția personală pe care a făcut-o la noi în spațiu). În fine, ca sa nu intru în prea multe detalii, fast forward 2022 si 2023, am fost incluși în bid bookul capitalei culturale și în felul acesta am beneficiat de niște finanțări mai consistente pentru spațiul nostru și ne-am permis să ne dezvoltăm activitatea. Proiectele cele mai importante sunt Culture Quest și Cozzzmonautica. Culture Quest e un proiect educațional prin care colaborăm cu diverse instituții de cercetare științifică și nu numai, și prin care invităm artiști să țină ateliere pentru tineri cu teme care îmbina arta și știința. Cozzzmonautica e un eveniment hibrid sci-fi/stiinta/arta inventat și curatoriat de Ștefan Tiron și la care am avut bucuria de a contribui ca și organizatori la ultimele două ediții. Alte proiecte importante pentru noi au fost expozițiile: „New Temporealities: The Xenogeneses of S.F.” curator Stefan Tiron, „EXTR-Activism. Decolonizing space mining” curator Saskia Vermeylen, „Activități” expo Dan Perjovschi. Acum că scriem asta ne dăm seama că suntem nedrepți față de celelalte expoziții și evenimente pe care le-am găzduit. Toate au fost importante și dragi nouă, am menționat cele de mai sus pentru că prin anvergura lor au atras multă vizibilitate asupra spațiului.

Este a doua inițiativă de tip artist run pe care o coordonați împreună. Povestiți-ne despre cum ați început și cum s-a schimbat de-a lungul anilor proiectul vostru.

Prima inițiativă de tip artist-run în care am fost implicați împreună a fost Spatiul 2/2 pe care l-am mentionat anterior. Acolo am fost implicați la început mai mulți artiști, după care am rămas într-o formulă de 4 persoane împreună cu Cristina Luchici si Vlad Cadar. Locația era apartamentul Cristinei, un spațiu foarte mișto cu un farmec aparte. Am reușit sa organizăm o serie de expouri foarte faine și puternice. Însă Vlad s-a retras la un moment dat iar într-un final nici Cristina nu a mai dorit să continue. Așa am rămas în doi și fără un „loc de joacă”. Nu știam dacă să mai continuăm sau nu, am găsit un spațiu dar nu eram foarte hotărâți. De aici și numele de Indecis. Pană la urmă, ne-am decis cât de cât și am început noul proiect. Privind retrospectiv putem să zicem că am fost mulți ani un spațiu artist-run clasic, cu evenimente low-budget. O dată cu capitala culturală am fost nevoiți să ne „profesionalizăm” și să ne diversificam skillurile. A trebuit sa învățăm să scriem și proiecte, să facem deconturi etc.

Sergiu, știu că tu acum 12-13 ani, ai început prin a-ți deschide casa unor întâlniri pentru a organiza happening-uri. Cum a fost acea perioadă, și ce te-a făcut să continui?

A fost vorba de un home-gallery – alckmylab – pe care l-am deschis tocmai din cauza lipsei unor spații expoziționale nonformale în acea perioada. A funcționat neregulat între 2011 și 2014 cred. Ideea de home-gallery pare un pic naivă acum în 2023 când cam oricine vrea să facă o expoziție poate să găsească un spațiu care să îl/o găzduiască, dar atunci erau alte vremuri. A fost o serie de evenimente, în principal expoziții care au avut o energie minunată și care m-a făcut să vreau sa reiau activitatea, într-o formă diferită, câțiva ani mai târziu. Cred că a funcționat destul de ok ca liant social între artiștii din Timi în acea perioadă. Am gătit la fiecare eveniment, cred că și asta a dat un aer de familiaritate adunărilor respective. 

Recent, ați fost nevoiți să eliberați minunatul sediu din Piața Libertății. Care sunt dificultățile întreținerii unui spațiu independent și care sunt sursele de finanțare ale acestuia?

Deși probabil că aspectul financiar este dușmanul numărul unu al spațiilor independente, am reușit cumva ca acest lucru să nu fie o problemă foarte mare. Problema în schimb a venit mai târziu pe filiera sinapselor degradate de vârsta senectuții a unei vecine din a cărei cauză a trebuit sa părăsim spațiul. Dar sa revenim la sursele de finanțare. Chiria nu a fost foarte mare și a fost plătită din surse proprii. Și ca sa elucidam un pic ce înseamnă aceste misterioase surse proprii: salariul meu de inginer IT-ist, orele de desen pe care le ține Mimi și salariul de tipograf al lui Flo. Mai târziu, am început să scriem proiecte și de acolo ne-au venit niște bani și am primit și cateva donații mai consistente.

Cât timp dedicați acestui spațiu și pregătirii expozițiilor? Știu că Mimi se ocupă full time acum de organizarea lui. Cum a evoluat implicarea în treburile organizatorii? 

În momentul de față, Mimi este motorul principal al spațiului și într-adevăr își dedică o mare parte din timp gestionarii lui. Pregatirea unei expoziții are o durată variabilă ce depinde bineînțeles de amploarea ei. Cel mai mult a durat cred pregatirea expozitiei Cozzzmonautica 2022, unde ne-a trecut nouă prin cap să facem un open call. Am primit 100 de propuneri și a fost, previzibil, destul de greu de ales 15 dintre ele. Într-un final, am selectat 24 de propuneri iar panotarea am făcut-o în 2-3 zile. La panotare am dobândit experiență cu timpul și merge acum destul de repede. Implicarea în spațiu a crescut odată cu apropierea evenimentului Timișoara – capitală culturale. Am fost incluși în bid book, cred că la sfârșitul anului 2021. Asta a venit la pachet cu o serie de angajamente. Lucrurile s-au complicat pentru noi în 2022 iar in 2023 a fost apogeul.  

Sunteți amândoi artiști. Ați început acest proiect cu gândul de a vă promova pe voi în principal și prietenii voștri, ca pe măsură ce ați avansat să deveniți mai „profesioniști” și să scrieți texte curatoriale, să organizați evenimente de anvergură mare cu artiști internaționali și să vă extindeți și oferta culturală la conferințe, ateliere, lansări?

Cam toate cele menționate de tine, mai puțin partea cu a ne promova pe noi. Nu am făcut nici o expoziție personală în spațiu nici unul dintre noi. Singura prezență cred ca a fost a mea (Sergiu) cu o lucrare în cadrul unei expoziții de grup, care inițial oricum a avut loc la Viena și abia apoi am adus-o la noi. Am ezitat dacă sa las lucrarea în expo sau să o retrag tocmai pe motiv că mi se pare un pic ciudat să te expui pe tine în propriul spațiu. Mimi nu a expus deloc la noi în spațiu. Știu că a te promova pe tine și pe prietenii tai este unul dintre motoarele principale în deschiderea unui spațiu de tip artist-run, și nu e nimic greșit în asta, dimpotriva e super ok, doar că nu ni se potrivește nouă. 

Este foarte bine ca ai pus în ghilimele cuvantul “profesionisti”. Nu ne identificăm cu acest cuvant. Nu mai suntem nici amatori, având deja un oarecare istoric cred ca ne putem numi „experimentați” 🙂

Spațiul vostru nu are specific cu vânzare. Fiind un spațiu susținut din fonduri proprii și ce mai reușiți să câștigați prin aplicații la diverse fonduri, cum vedeți viitorul și sustenabilitatea unui astfel de loc, extrem de necesar pe scena locală, dar dificil de întreținut pentru inițiatori? Artist-run spaces de obicei se închid când energia coordonatorilor se epuizează, când munca gratis devine prea mult, sau acestea se transformă în alte entități, galerii, sunt arondate altor instituții. Cum vedeți voi viitorul spațiului?

Având în vedere că am pierdut spațiul fizic în această vară, putem spune că suntem într-un moment destul de dificil. Pe de altă parte, echipa noastră s-a mărit recent cu un nou membru, Gavril Pop, și de asemenea beneficiem și de ajutorul Alinei Doros pe parte de PR. Cu alte cuvinte avem energie nouă în echipă și suntem încrezători că vom găsi un nou spațiu și vom continua activitatea. De altfel, am început deja să planificăm pentru anul viitor. Vom participa în premieră pentru noi si la un târg dedicat spațiilor artist-run, Supermarket Art Fair din Stockholm. 

O problemă pe viitor va fi bineînțeles și finanțarea. O dată cu încheierea capitalei culturale bănuim că se vor reduce substanțial și finanțările. Însă, suntem artist-run, ne descurcăm și low budget 🙂 Ne dorim mult să continuăm programul educațional al spațiului, seria de ateliere Culture Quest și atelierele pe care le desfășoară Mimi cu copiii. De asemenea ar fi sublim sa mai facem si Cozzzmonautica. Vom vedea.

Susținerea unui artist run-space înseamnă multă muncă de comunitate, îți deschizi ușile artiștilor, te dedici lor, să iasă expozițiile cât mai bine și adesea artistul este prea extenuat pentru a se reîntoarce în atelier. Cât timp mai aveți să vă dedicați artei? Considerați că acest lucru este unul dintre minusurile coordonării unui artist run-space, faptul că treptat artiștii inițiatori, din cauza muncii organizării spațiului, nu mai au timp să se dedice artei proprii?

Din păcate am avut tot mai puțin timp pentru activitatea artistică proprie. Anul acesta nici unul dintre noi nu a reușit să mai facă nici măcar o lucrare. Am pus-o pe seama activității intense pe care am avut-o cu ocazia capitalei culturale și avem speranța că de anul viitor putem să mai lucrăm și noi câte ceva. Într-adevăr, coordonarea unui spațiu poate sa fie un minus pentru activitatea artistică personală, dar nu neapărat. Cred că ține de fiecare spațiu în parte. Sunt spații care operează no-budget sau low-budget și atunci e mult mai simplu sa organizezi un eveniment. Vin oamenii cu lucrările de acasă, le pui pe perete sau unde o fi și aia e. La noi s-au complicat lucrurile cu scrisul proiectelor, implementare, raportare, decont etc. Vezi și ce terminologie de funcționari de stat folosim 🙂

*Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″.

Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.