Printre expozițiile care au trecut neobservate în ultimul sezon se numără „One, Two, Tree” a artistului de origine bielorusă Iuri Berezkin de la SOLO, deschisă pe 12 iunie 2026, la finalul rezidenței sale ARC la București, cu un text curatorial de Bianca Băjenaru.

Expoziția este realizată pe fundalul unui roman la care artistul lucrează, în care există un copac, nu unul numit copacul vieții, dar cu o entitate care permite viața eternă, dar și care stârnește temerile unui guvern distopic care începe să otrăvească această specie. Ceea ce se poate vedea în spațiul galeriei este căutarea a cum un astfel de copac ar arăta, o căutare care începe din Mesopotamia. Fructul interzis are legătură cu Inanna și cu descoperirea propriei puteri și sexualități, iar căutarea continuă prin multe sisteme de credință ce au urmat, din toate colțurile lumii, prin diferite premutări: pomul cunoașterii binelui și răului din Biblie, punte de legătură între cer și pământ, piersicul care conferă viață eternă din tradiția chineză, adică o energie care nu dispare etc. De la un nivel vizual de bază, artistul a ajuns la geometria sacră, apoi a tradus arborele în ceramică, încercând să vadă cum poate crește fizic, cum poate fi ținut de gravitație și cum se poate prăbuși.

„Arborele este un simbol al separării și al legăturii dintre trei niveluri: suprafața, rădăcinile și coroana. Este un spațiu intermediar, ceva între trunchi și ceea ce se ascunde dedesubt, între lumea de jos și cea de sus. În multe sisteme, arborele apare ca o ruptură între tărâmul vieții și altceva, dar și ca un punct de trecere între dimensiuni. M-a interesat tocmai această idee: arborele ca structură care ne permite să ieșim din realitatea obișnuită”, povestește Berezkin.

„Lucrez foarte mult cu arhive. Am propriile mele arhive, pe care le port cu mine și din care aleg mereu elemente pentru cercetare. În același timp, caut inspirația direct în locul în care mă aflu, pentru că pentru mine este important să citesc spațiul și energiile lui”, spune artistul bielorus. În București, Berezkin a găsit în mod întâmplător obiecte aruncate, documente și fragmente care păreau inutile, dar pe care le-a integrat în lucrare ca pe o formă de memorie materială. Aceste materiale au fost asamblate într-o carte sau în diferite instalații pentru o dimensiune mai umană, mai corporală, mai apropiată de memorie și de psihologie.

Primul obiect creat la București a fost o structură circulară făcută din ramuri și vițe, inspirată de ideea unei realități rotunde, opuse ierarhiei piramidale în care trăim de obicei. Se voia o formă care se mișcă, se transformă și evoluează, nu una rigidă și stabilă. Mai târziu, Berezkin a experimentat și cu glazuri făcute din cenușă și plante culese din jurul atelierului, iar rezultatul semăna cu mucegaiul sau cu miceliul, adică tot forme de viață care cresc în tăcere. Tot pentru construcțiile ceramice a folosit și hărți vechi ale orașelor. 

„Arborele din romanul care m-a inspirat este o structură uriașă, aproape tehnologică, care crește prin atmosfera planetei și își dorește să ajungă în spațiu. Oamenii, însă, îl împiedică și îl otrăvesc. De aceea, în lucrările mele am încercat să combin scara orașului cu ideea acestei mega-structuri vii. Unele dintre piesele mele s-au apropiat de un turn Babel foarte fragil, altele de o structură inspirată de mangrove, cu rădăcini exterioare, stabile și organice. Mi-a plăcut mai ales să arăt cum o formă poate fi în același timp naturală și construită, solidă și vulnerabilă.”

În expoziție există și un video-poem care vorbește din perspectiva arborelui: acesta privește omenirea de sus și pare aproape iritat de faptul că trebuie tradus în limbaj uman, pentru că limba noastră este prea limitată pentru ceea ce este el. Textul încearcă să spună că suntem parte din același sistem, chiar dacă nu realizăm asta. Video-ul se inspiră și din noțiunea de complexitate emergentă și din modelele create de  fizicianul și matematicianul anglo-american Stephen Wolfram. La baza randărilor se află site-ul creat de Wolfram, iar acestea încearcă să explice universul prin formule simple și prin sisteme care se dezvoltă singure, imprevizibil, asemenea unui organism viu („You are my child, but I am not your mother. Neither the godlike absolute absurdity of the father. I am the one you always wanted to call in the moment of stagnation, in loneliness at the front of the underworld gates.”).

În cartea din expoziție sunt incluse și documente întâmplătoare găsite în jurul atelierului pe care artistul l-a avut la Malmaison, într-o fostă aripă de spital. Acolo am descoperit hârtii aruncate, legate de controale medicale și de psihologie, iar instituția avea chiar un logo cu un arbore. Fișele medicale erau intercalate cu diferite reprezentări ale copacului vieții și ale semințelor vieții, cu toate transmutările posibile. Iar la final, în coperta interioară este inserat chiar un arbore din semințe.

Una dintre sursele de inspirație ale lui Berezkin este un roman SF de Starhawk, The Fifth Sacred Thing, care imaginează o societate circulară, conectată la natură, mai apropiată de solarpunk decât de utopie. Cartea mi s-a părut importantă pentru că vorbește despre supraviețuire, traumă ecologică și forme de coexistență diferite de lumea actuală.

O altă influență este și artista Katalin Kortman-Jaraj, ale cărei lucrări despre arborele vieții au în centru forma: mai rafinată, mai controlată, mai „crafted”, dar în aceeași direcție conceptuală ca Berezkin. În același timp, pe artist l-a impresionat și Muzeul Țăranului Român, Berezkin unde „am văzut o expoziție care punea în relație arborele, floarea cu șase petale și geometria sacră. A fost un moment foarte puternic pentru mine, pentru că am simțit că orașul însuși îmi confirmă cercetarea”, îmi mărturisește bielorusul.

Din păcate pentru lucrările artistului și pentru public, expoziția nu a fost promovată și documentată cum s-ar fi cuvenit. A avut un vernisaj și a fost probabil deschisă pentru vizite private, dar spațiul galeriei a rămas închis și nu a fost anunțată o dată de închidere, publicul fiind privat de o expoziție care ar fi putut cu siguranță intriga mulți privitori.

„One Two Tree” [SOLO, Combinatul Fondului Plastic, București, 12.06.2026–neprecizat]. Artist: Iuri Berezkin. Text curatorial: Bianca Băjenaru