Nu se întâmplă des să pășesc într-o expoziție unde istoria de pe pereți se suprapune cu o parte semnificativă din istoria mea personală. Știam premisa ambițioasă de la care a plecat „The Picture. Explaining Photography in 39 Works”, o trecere prin fotografia de artă din ultimii aproximativ 35 de ani, dar am mai descoperit aici ceva apropiat de o genealogie artistică: profesorii mei de la UNArte, artiști ale căror lucrări le admir de multă vreme, prieteni ale căror practici s-au dezvoltat în fața ochilor mei, toate aceste figuri se înscriu aici într-o narațiune mai amplă a multiplelor vieți trăite de fotografia contemporană românească. 

Fără să se dorească exhaustivă, expoziția reunește un număr impresionant de artiști și colective, nume consacrate, dar și prezențe mai discrete. Totuși, în loc să construiască o canonizare, o cronologie sau organizare pe generații, curatorii Horațiu Lipot și Dani Ghercă au prezentat fotografia pornind de la ceea ce face imaginea, cu accentul mutat de pe stil pe funcție. În acest sens, spațiul gazdă, Scânteia+ din Casa Presei Libere, unul dintre cele mai încărcate simboluri arhitecturale, asociat cu media, propagandă și producție de imagini, nu pare întâmplător.

Cele șase perspective propuse, imaginea ca document social, mărturie istorică, concept, structură, act performativ și privire uncanny, arată cum fotografia ocupă multiple roluri în scena națională de artă contemporană. În ciuda acestei organizări pe secțiuni, limita dintre ele rămâne intenționat poroasă, iar parcursul propus este influențat și de posibilitățile spațiale ale galeriei. Lucrările nu sunt izolate în categorii fixe, nu propun o taxonomie rigidă a fotografiei, iar panotarea permite secțiunilor vecine să comunice între ele, să activeze mediul în moduri diferite dar care, inevitabil, se intersectează. 

„The Picture” pornește cu cel mai familiar rol al fotografiei, adresând relația istorică a mediului cu documentarea lumii, cu imagini care arată cum realitățile sociale sunt mereu mediate de poziția, etica și alegerile estetice ale fotografului. Aici am fost pe loc atrasă de o fotografie emblematică de Ioana Cîrlig, din seria Post-Industrial Stories, unul din cele mai ample și sensibile demersuri documentare în plan local, în proximitatea figurilor îngerești imortalizate de Cosmin Bumbuț în Penitenciarul Aiud. Mai apoi, zăresc figura lui Ion Iliescu savurând cartofii prăjiți la primul McDonald’s deschis în România, surprins de Ștefan Ioniță, alias Fane Jeg, cunoscut ca primul paparazzo din țară. În fața acesteia e înrămată o imagine brutală de la prima mineriadă, din 1990, semnată de Mircea Hudek, marcând deja trecerea în zona istorică a fotografiei.

Secțiunile expoziționale se suprapun și în zonele de concept și structură, unde fotografia se deschide mai departe experimentului. Imaginea apare ca instalație, obiect ori secvență, extinzându-se și ocupând spațiu. Fotografiile din seria Campaign a duo-ului subREAL sunt puse pe roți și împrăștiate pe podeaua galeriei, pe când încăperea cu diapozitive a lui Tudor Bratu introduce durata în experiența privirii. Aici întâlnesc artiști vizuali precum Vlad Nancă sau Mircea Cantor, ale căror practici nu se limitează la fotografie, dar și opere ultra-recognoscibile, precum una din seria Sinapse a lui Iosif Király, un peisaj-compozit realizat prin suprapunerea mai multor momente și puncte de observație. Mai departe, Dani Ghercă, Bogdan Gîrbovan și Michele Bressan, fiecare în felul său, explorează structurile integrante din arhitectură și spațiul urban.

Ultimele două secțiuni m-au captivat cel mai tare, zonele în care imaginea devine act performativ sau privire uncanny, cu lucrări unde se intervine subtil, dar decisiv în realitate, permițând locurilor, obiectelor și chiar persoanelor să devină incerte. Am fost imediat sedusă de autoportretul iconic al Alexandrei Croitoru, cu corpul expus și chipul acoperit de tricolorul românesc, o imagine care mă însoțește încă din studenție, pus în dialog cu cel fracturat și introspectiv al Aurorei Király, ambele foste profesoare de la care am învățat cum corpul intervine, construiește și, adesea, chestionează însăși imaginea.

Până recent, m-aș fi așteptat să o văd pe Virginia Lupu alături de artiștii documentari. Mare parte din practica ei s-a format prin relațiile sale în cadrul comunităților unde a pătruns, fie că vorbim de lucrătoare sexuale sau vrăjitoare rome. Astăzi apare tot mai des în propriile imagini, transformând experiența trăită într-o parte a gestului artistic, fără să piardă autenticitatea care-i definește practica. Nu în ultimul rând, m-am bucurat să-i regăsesc pe Andrei Mateescu și Lucian Bran, colegii mei la școală și prieteni, cu fotografii pe care le știu mult prea bine. Fiecare ajunge la uncanny prin mijloace diferite: Mateescu prin intervenții digitale fine, Bran prin procese analogice care lasă urme de lumină pe negativele originale. 

Văzând acum aceste lucrări familiare în cadrul unui context mai amplu al fotografiei românești, realizez că generația din care fac parte începe, la rândul ei, să ocupe un loc în această istorie. Pentru mine, „The Picture” depășește statutul unui exercițiu de cartografiere a fotografiei. Este și o reîntâlnire cu un mediu care m-a format și cu o comunitate artistică în care am crescut. 

„The Picture. Explaining Photography in 39 Works” [Scânteia+, București, 23.05–05.09.2026]. Artiști: Matei Bejenaru, Daniel Bocşe, Lucian Bran, Tudor Bratu, Michele Bressan, Cosmin Bumbuț, Mircea Cantor, Ioana Cîrlig, Petruț Călinescu, Alexandra Croitoru, Călin Dan, Irina Dumitrașcu Măgurean, Duo van der Mixt (Mihai Pop & Cristian Rusu), Bogdan Gîrbovan, Dani Ghercă, Daniela & Ioana Groza Pop, Eurorartist Bucureşti (Olimpiu Bandalac & Teodor Graur), Mircea Hudek, Nicu Ilfoveanu, Ștefan Ioniță (Fane Jeg), Bede Kincső, Aurora Király, Iosif Király, Anton Roland Laub, Virginia Lupu, Dragoș Lumpan, Andrei Mateescu, Aurelia Mihai, Ciprian Mureşan, Patricia Moroşan, Andrei Nacu, Vlad Nancă, Alexandru Paul, Szacsva y Pál, Mihai Plătică, Cristi Pogăcean, Anca Munteanu Rîmnic, Roxana Savin, subREAL (Călin Dan & Iosif Király). Curatori: Dani Ghercă, Horațiu Lipot.