Expoziția lui Gabriel Stoian de la Lateral Art Space And give us our daily voyeurism m-a pus puțin pe gânduri (într-un sens pozitiv) vizavi de demersul unui tânăr artist pe care am avut ocazia să-l întâlnesc în mai multe momente pe parcursul activității sale artistice din ultimii ani, datorită maturității abordării unui anumit tip de demers plastic pe care l-a ales foarte asumat.

Format ca și gravor în atelierele secției Grafică a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, a făcut o trecere s-ar putea spune radicală înspre o artă conceptuală a cărei centru de interes devine ready-made-ul folosit ca icon. Scena artistică bucureșteană și noile condiții de lucru l-au direcționat mai mult sau mai puțin direct înspre medii de exprimare plastică netradiționale, explorând o tematică strâns legată de stilul de viață a omului contemporan.

Propunerea vizuală pe care o face în cadrul Fabricii de Pensule e o încercare de explorare a voyeurism-ului văzut dintr-o perspectivă cerebrală, titlul expoziției pornind de la citatul biblic “And give us our daily bread” (“Și dă-ne nouă azi pâinea cea de toate zilele”). Lucrările artistului fac trimitere înspre tendința noastră, a tuturor, de a conferi conotații sexuale lumii care ne înconjoară, devenind niște voyeuri în explorarea ei. Tendința fiecăruia dintre noi este să devenim spioni, martori nepoftiți, în viața privată a altor oameni, analizând diverse detalii mai mult sau mai puțin relevante din viața apropiaților noștri. Orice detaliu poate fi pretext pentru a duce mai departe povestea, de a interpreta printr-o perspectivă personală și de cele mai multe ori senzuală o realitate înfățișată. Precum afirmă și artistul, este aproape imposibil să nu devenim voyeuri în epoca contemporană, fie că folosim rețele de socializare, mergem în cluburi, la locul de muncă sau în intimitatea căminului cuiva. Gabriel Stoian jonglează vizual cu obiecte mai mult sau mai puțin neașteptate care aparțin din viața de zi cu zi a individului. Omul fiind o ființă sexuală, trăind într-o societate cu puternice accente ce duc spre această latură a individului, tinde să găsească conotații în acest sens și să vrea să configureze mental o semantică vizând sexualitatea.

Artistul încearcă să provoace privitorul și în același timp să-l mențină într-o zonă cunoscută din punct de vedere vizual, operând cu ready-made-ul și desenul minimalist. Devenim niște intruși cu potențial la nivel de interpretare în viziunea artistului. Gabriel Stoian nu vrea să șocheze, ci să chestioneze niște percepții și să le amplifice ca intensitate în noi, ca privitori. Lucrările sale au accente ironice pe alocuri, ca Remainder de exemplu, care conține mesajul față/verso Fuck Off, sau I may be dead but I’m still pretty (reprezentând un os). Astfel lucrările, prin intensitatea mesajului „interacționează” cu receptorii. Spațiul de la Lateral Art Space pune în valoare prin minimalism puterea de sugestie a obiectelor, provocând privitorul să exploreze fiecare colțișor al încăperii, lucrările contextualizându-se în spațiul expozițional și purtând dialoguri între ele. Artistul chestionează și jonglează cu bariera dintre curiozitate și obsesie, tiltul expoziției sugerând o necesitate permanentă a individului de a se hrăni cu fragmente de viață din existența aproapelui. Identitatea umană contemporană devine astfel un cumul dintre datul genetic, evoluția și cultivarea personală și informația acumulată ca voyeur.

And give us our daily voyeurism se configurează ca fiind o expoziție închegată, minimalistă ca impact vizual și nu în ultimul rând puternică din punct de vedere al mesajului construit subliminal, punctând o viziune a unui artist cu o evoluție aparte în contextul artei contemporane românești.

Din punctul meu de vedere expoziția văzută la Fabrica de Pensule e un demers ce ține încă de o etapă de formare a artistului ca și comunicare vizuală. Gabriel Stoian experimentează, își caută nu neapărat o formulă sau o rețetă, cât mai degrabă o viziune personală de încifrare și descifrare a formelor și înțelesurilor. Zona conceptuală în jurul căreia acesta gravitează este ironică, ușor funny pe alocuri, problematizând niște realități umane foarte pertinente. Lucrările lui nu sunt șocante și nu aceasta este miza lor, ci mai degrabă încearcă să scoată privitorul din zona lui de confort, fără să-i ofere o soluție clară de decriptare, ci mai degrabă diferite variante de percepție. În peisajul artei contemporane românești, se plasează clar printre artiștii conceptuali ce chestionează aspecte sociale și umane într-o manieră caldă și după părerea mea de impact, neangajându-se însă într-un discurs vizual cu tentă politică. Gabriel Stoian are o activitate artistică asumată, susținută și mereu vie ca și căutare și problematizare, personal considerându-l unul din artiștii fresh al generației tinere.

And give us our daily voyeurism este la Lateral Art Space din Cluj în perioada 30 ianuarie – 27 februarie 2015.