Gabriela Mateescu a discutat cu Andrea Wolfer, membră co-fondatoare a spațiului Misc. Centrul de Arte Diverse, deschis între 2017-2018 în Fosta Fabrică de Țigarete, din Splaiul Nicolae Titulescu 13, Timișoara. Andrea este unul dintre membrii fondatori alături de Gabriel Amza, Zorislav Stojanovic, cărora li s-au alăturat mai apoi și: Claudia Tănăsescu, Olga Török, Silvia Török.

Echipa funcționează în prezent sub forma unui ONG Misc, din care fac parte Andrea Wolfer, Gabriel Amza și alți colaboratori naționali și internaționali.

Andrea Wolfer, născută în Timișoara, crescută în propriul stil autodidactic, locuiește, trăiește și visează în prezent tot în Timișoara. Studiile de licență în actorie, masteratul în germanistică și doctoratul absolvite în cadrul UVT, România, s-au împletit de-a lungul ultimilor peste 10 ani mereu cu proiecte interdisciplinare din domeniile teatru, performance, scriere creativă, fotografie și pedagogie teatrală. În 2017, interesată de managementul cultural, înființează Asociația Misc. și coordonează programul Centrului de Arte Diverse Misc., spațiu activat până în 2018 în clădirea de patrimoniu a fostei Fabrici de Țigarete din Timișoara. Curioasă de fenomene politice și antropologice care influențează omul contemporan, ea colaborează cu artiști naționali și internaționali. Din 2021 este angajată la Teatrul German de Stat Timișoara și conduce departamentul Dramaturgie și Organizare spectacole. Se află la a doua selecție și curatoriere a Festivalului European de Teatru din Timișoara EUROTHALIA. În cadrul Asociației Pedallez militează pentru drepturile bicicliștilor și pentru transportul alternativ.

Gabriel Amza este un artist, jurnalist și fotojurnalist născut în Timișoara, cu un master în fotojurnalism la Mittuniversitetet, Suedia și o licență în jurnalism la UVT, România. Abordarea personală a lui Gabriel față de fenomenele socio-politice și artistice ia de obicei forma unor articole de reportaj, proiecte documentare pe termen lung și instalații artistice interdisciplinare. Firul roșu care unește toate cercetările sale este un puternic simț al empatiei și curiozității, iar opera sa artistică are un element eminamente umanist care explorează limbaje și medii cu referințe atât din perioada antică, cât și din cultura cyberpunk. Este membru al Geheimnisvoll Art Collective, a colaborat cu NPR, La Croix, Blue Link, Vice, RAI 3, The Bridge of Friendship și mulți alții. Este, de asemenea, membru fondator al grupului Misc. din Timișoara, România, organizator comunitar și activist al Asociației Pedallez.

Gabriela Mateescu, artistă, curatoare și redactor revista ARTA, continuă cercetarea începută în 2022 în Revista ARTA numărul 54-55 pe tema spațiilor coordonate de artiști în România. De data aceasta, Gabriela a decis să contacteze mai multe spații din Timișoara și să discute cu coordonatorii lor despre provocările pe care le-au întâmpinat de la înființare și în unele cazuri închidere.

Această investigație își dorește să aducă la lumină o serie de aspecte importante legate de organizarea evenimentelor culturale în astfel de spații, cum au evoluat de-a lungul timpului – evidențiind istoricul lor, de ce s-au închis, cum reușesc să supraviețuiască, sau cum s-au adaptat la schimbările socio-culturale. Nu în ultimul rând, cercetarea urmărește modul în care aceste spații au influențat și contribuit la dezvoltarea comunității artistice din Timișoara, sprijinind artiștii emergenți și proiectele culturale locale.

Cercetarea se va materializa printr-o serie de interviuri ce vor fi publicate pe 3 platforme diferite: Revista ARTA, Propagarta și Spam-Index.

Spune-mi, cum a apărut Misc, cum v-ați organizat de-a lungul anilor și care era specificul spațiului?

Ideea Misc. s-a născut în 2016 cu Gabriel Amza și Zorislav Stojanovic. Cei doi venind din sfera artelor vizuale, ambii fotografi cu experiență de fotojurnalism, ne-am imaginat cum ar fi să combinăm și artele spectacolului, eu fiind formată ca actriță și pedagog teatral în teatrul independent. Această viziune s-a realizat în vara lui 2017 în ton cu dorința noastră de a reactiva o clădire de patrimoniu din oraș, fosta Fabrică de Țigarete, cu un potențial enorm de a deveni un hub cultural. Am închiriat acolo un spațiu de aprox. 270mp, ne-am înființat o asociație și am transformat acel spațiu în studio de teatru și galerie de expoziție parte din Centrul de Arte Diverse Misc. S-a alăturat actrițele Olga și Silvia Török, Teatrul German de Stat din Timișoara, și Claudia Tănăsescu, fotografă.

Pornind de la experiența noastră de autodidacți, scopul era de a aduce tineri artiști laolaltă, cu focus pe teatru și fotografie, cercetare artistică și schimb de know-how, pentru a crea un loc de experimentare artistică și pedagogică. Pe scurt: ne-am dorit o alt fel de școală de arte, în care fiecare dintre artiști să își poată susține creația prin programe pedagogice și de mediere culturală. 2016 fiind anul în care Timișoara câștigase titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021, amânată ulterior pe anul 2023, am avut un mare vis ca întreg imobilul, clasat ca monument istoric categoria B, în cartierul istoric losefin, care duce lipsă de spații și evenimente culturale, să devină, deoarece are loc amplu, cu ocazia Capitalei Culturale, acel hub mult visat cu spații pentru toate secțiile facultăților de arte vizuale și artele spectacolului din Timișoara și pentru tinerii care doresc să exploreze și să creeze în spații adecvate.

Am forțat un pic imaginarul colectiv, aducând aminte timișorenilor că a mai existat ideea de a transforma acea clădire într-o clădire cu această funcționalitate. Ne-au vizitat și directorii artistici de atunci ai TM2021, dar nu părea de interes pentru ei ce facem acolo, căci nu ar fi fost în „zona lor de interes.” Astăzi am înțeles de ce. Este un imobil gestionat de o firmă privată în insolvență, care ține ghearele pe acea clădire până ca ea să se devalorifice, pentru ca, probabil să fie dărâmată și terenul de sub ea să fie scos la vânzare. Până în ziua de astăzi, imobilul este un subiect tabu pentru autoritățile locale, ceea ce nouă ni se pare foarte păcat, ba chiar o șansă ratată de a investi consistent în generațiile viitoare care dau, de fapt, după părerea noastră, strălucire și vibrație orașului. Chiria spațiului gestionat de noi a fost de peste 700 EUR pe timp de vară, fără utilități. Noi am plătit-o din banii noștri. Am crezut într-o idee foarte idealistă că, dacă toți artiștii care doresc să expună în spațiul amenajat din banii noștri, ar ține cursuri, dezbateri, alte activități care să genereze bani, această sumă să fie împărțită în mod echitabil, astfel încât să rămână un onorariu decent și artistului, dar să acopere și parte din cheltuieli.

De ce s-a închis spațiul?

Am rămas lefteri și deziluzionați de interesul autorităților față de acest imobil cu potențial enorm și de lipsa de viziune a echipei de atunci a TM2021, față de un proiect cu un potențial enorm pe termen lung pentru artiștii din Timișoara, care să găsească spații de creație și co-creație pentru a putea asigura efervescența culturală a orașului, de care mare parte a publicului timișorean și vizitatorii și turiștii de pot bucura în acest an 2023.
A fost în multe feluri un spațiu ahead of its time, nevoile pe care încerca sa le rezolve nu erau conștientizate la vremea aceea. Această idee transparentă de a gestiona spațiul nu s-a putut realiza însă așa cum ne-am imaginat noi. Astfel, după evenimente în colaborare cu Art Encounters, Teatrul German de Stat din Timișoara, Centrul Cultural German, Institutul Polonez, The Secret Garden, Fundația Comunitară și mulți alți parteneri faini și implicați, în 2017 la doar 1 an jumătate de la înființare, a trebuit să punem din nou lacăt pe un spațiu care ar fi putut fi primul din numeroasele zeci de spații de creație care să transforme fosta fabrică de țigarete într-o fabrică de idei. Nu am mai avut bani de chirie și, mai grav, de la București primisem deja telefoane în care să justificăm apariția în presă a fotografiilor din spațiu și accesul publicului în spațiu – ne-am făcut aparent foarte bine treaba privind comunicarea cu presa și publicul…

Ați mai încercat să găsiți un alt spațiu după închidere?

Acela a fost primul, și până acum singurul spațiu pe care l-am gestionat. Revenirea financiară și emoțională, dar în special cea pragmatică a durat destul de mult. Ne-am dat seama că nu avem nici o șansă în lumea rechinilor imobiliari și a intereselor ascunse din spatele unui asemenea imobil. Spațiile de arta independente nu-și pot garanta continuitatea în contextul actual.

Care era modul de a supraviețui, fonduri guvernamentale, voluntariat, sponsori, munca fondatorilor?

Fonduri proprii și câțiva, puțini, sponsori. Căci, în Timișoara, firmele mari țin bine de banii lor. Este o horă în care se intra cu mult efort, în mare cu munca fondatorilor.

Aceștia, fiind puțini, fiecare aveam cel puțin cate 4 roluri în orice clipa, de la electrician, barman, sunetist, PR, om de serviciu (ținea cam 3 ore sa dam cu mop-ul după un eveniment), speakeri.

Ce faceți ca fondatori acum, ați renunțat la ideea de a organiza un alt spațiu? Este extenuant să te implici în acest tip de proiect ca artist, cum vă raportați ca artiști la coordonarea unui astfel de spațiu? Era obositor, realizați evenimente în timpul liber, sau aveați program fix?

Misc. rămâne spațiul nostru mental de creație, am continuat proiecte interdisciplinare care îmbină fotografia, cercetarea antropologică, performance-ul, dramaturgia și sound-ul în proiecte internaționale cu Germania, Austria, Ungaria și Serbia. Practic. Am rămas tot noi doi, Gabriel cu mine, parteneri în viață, în aventuri și în curiozități despre viață, existențialism și despre cum să transformăm rutina noastră în momente de uimire și apreciere prin intermediul exprimărilor artistice. Gabriel și-a continuat viața de freelancer, după ce a fost angajat cu program normal într-un mediu neplăcut, dar care ne garanta venitul pentru acoperirea chiriei spațiului, eu am rămas deschisă către toate șansele și oportunitățile pe care mi le oferă orașul și sfera teatrală și m-am bucurat de o perioadă de cercetare intensă și apreciată cu ocazia lucrării mele de doctorat, iar din 2021 sunt pentru prima dată angajată full time, într-un loc foarte drag mie, Teatrul German de Stat din Timișoara. În condițiile acestea, fără a avea pe fundal stresul unei chirii și a scrisului de proiecte pe bandă rulantă ne putem dedica altfel, mai intuitiv, mai organic ideilor și proiectelor noastre.

Poate ne povestești despre evenimentele organizate acolo timp de un an jumătate.

Centrul de Arte Diverse Misc. a găzduit evenimente culturale, a organizat cursuri de fotografie pentru tineri și adulți, ateliere de teatru pentru copii și tineri, proiecții de film și Q&A-uri cu regizori și artiști, expoziții de fotografie, sculptură, pictură, afișe, petreceri tematice și Artist Talk-uri.

Cum ați văzut evenimentul Timișoara Capitală Europeană? Datorită investițiilor în cultură mai multe artist-run spaces au avut mai multă vizibilitate și în sfârșit bani să organizeze evenimente, să se plătească pe sine și colaboratorii. Spațiul vostru dorea ceva pe termen lung, și anume transformarea unei clădiri lăsate în paragină într-un hub cultural. Crezi că după încheierea acestui an cultural, va rămâne ceva local care să ajute inițiativele independente să continue? S-au format pârghii ce vor ajuta artiștii pe viitor? Credeți că este mai ușor post-capitală culturală să ții un spațiu, să primești ajutor la chirie etc.?

Ce se întâmplă în acest an în Timișoara ar trebui să fie o normalitate pentru un oraș multietnic, multicultural, universitar, de dimensiuni mari, cu un trai bun de viață ca Timișoara. Ce se întâmplă în acest an în Timișoara este doar o mică parte din ceea ce este cuprins în strategia culturală a orașului pe perioada 2014-2024, document și ghid oficial care nu a fost luat în seamă și respectat aproape deloc de administrațiile trecute. Dimensiunea europeană a programului din 2023 constă în faptul că s-au depolitizat surse de finanțare și accesul la spații de evenimente artistice și culturale prin înființarea, în sfârșit, a Centrului de Proiecte din subordinea Municipiului Timișoara, asta în 2021 – proiect, la fel, cuprins de mulți ani încoace în strategia culturală a orașului, dar complet ignorat.

Am ajuns, deci, la un nivel zero al facilitării proiectelor și programelor artistice pentru zona independentă, în special, dar și pentru inițiative private și instituționale aflate la început de drum sau care pur și simplu aveau nevoie de interconectare și vizibilitate. Efervescența acestui an ne aduce aminte de perioada studenției, fără să fie neapărat legată de o nostalgie a tinereții, de spiritul dinamic și creativ al orașului, o perioadă care păstrează vie realitatea potențialului oamenilor foarte creativi, talentați, care între timp au dobândit și experiență antreprenorială sau de management cultural, astfel încât să gândească strategii pe termen lung pentru realizarea viziunii lor. Se știe că în programul Capitalei Culturale nu există fonduri de mentenanță a spațiilor și a costurilor aferente de amenajare, întreținere, utilități și chirie de spații, astfel încât eu nu văd un plus valoare pentru spații în sine, ci mai degrabă un an în care și artiștii din zona independentă pot duce un trai decent, subliniez decent, prin trăirea viziunii lor artistice la maxim.

Ce va fi la anul, după ce nu vor mai fi open call-uri transparente, nu știm. Gândul acesta ne cam debusolează. Legat de aspectul dacă va fi mai ușor post-capitală să ții un spațiu, considerăm că nu. Doar cei care au reușit să creeze legături cu spații care au un spate instituțional, cum ar fi instituțiile publice de cultură, universitățile sau care au reușit să atragă sponsori privați de încredere vor putea visa să gestioneze un spațiu fără prea mari riscuri. Deci, până să vorbim despre moștenirea Capitalei Culturale Europene, să nu uităm că fundamentul pe care să se așeze această moștenire, este unul foarte șubred: mai continuăm cu 3 exemple, care vorbesc de la sine:

Scutiri fiscale pentru operatorii economici timișoreni care finanțează acțiuni culturale timișorene de interes public – nu e cazul.

Scutiri fiscale pentru operatorii economici și persoane fizice care sprijină actul cultural (sponsorizări, donații, chirii preferențiale) – nu e cazul.

Acordarea de reduceri pe impozitul pe proprietate din chirii pentru operatorii economici și pentru persoanele fizice care oferă spatii (clădiri și terenuri) pentru operatori culturali – nu e cazul.

Așadar, noi, în idealismul și naivitatea noastră, rămânem optimiști și ne bucurăm la maxim de acest an, dar la nivel pragmatic, nu ne așteptăm ca artiștii, managerii culturali, lucrătorii culturali să poată crea și lucra în condiții optime, în spații potrivite, cu finanțări care să acopere atât cheltuielile de zi cu zi a acestora, dar și care să asigure pe termen lung dezvoltarea ideilor și a creațiilor artistice.

*Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″.

Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.