De

Petru Lucaci. O afirmare a materialității picturale

Cum scriam și altădată, Petru Lucaci – nume semnificativ al neo-expresionismului pictural din cadrul optzecismului din artele vizuale – a surprins, din anii 2000 încoace, ambianța culturală locală prin virajul lui hotărât și aparent definitiv către explorarea monocromatică a negrului, în toate nuanțele și materialitățile pe care această „non-culoare” le oferă spiritelor exploratoare și aventuroase, până la limita abstractă a indicibilului și informulabilului. Această obsesie l-a singularizat pe pictor în mediul românesc, deși demersul său consuna cu ceea ce alţi exploratori ai „vidului cromatic”, precum francezul Pierre Soulages sau americanii Clyfford Still, Barnett Newman şi Brice Marden, au urmărit să găsească în virtuozităţile catartice şi în potenţialităţile metafizice ale negrului, în ultima jumătate a secolului XX.

Spirit agil și prolific, tentat de intelectualitate dar și de actualitate, cu un ochi atent la metamorfozele scenei artistice internaționale, Petru Lucaci manifestă de la începutul anilor 2010 un interes evident pentru cele mai noi tehnici și abordări conceptuale ale vizualului. Influențată și de activitatea lui de profesor la Universitatea Națională de Arte din București, atracția către provocările extra-estetice și către sensibilitatea dezinhibată a noilor generații l-au deschis spre zona fotografiei, video-ului și digitalului, într-o înțelegere suplă, expandată și chiar ieșită în spațiul tridimensional, a picturii.

Sub influența acelei părți a tinerei generații care practică un hiperrealism neo-pop, promovat și încurajat chiar de el însuși ca dascăl, Petru Lucaci a devenit receptiv în ultimii ani la tentația fotopicturii ca o formă radicală de a recupera adevărul brut, nefiltrat, al lumii concrete care îl înconjoară și de a-l afișa ca atare. Atelierul este locul în care artistul se supune unei asceze a obiectivității picturale fără filtre estetice, transpunând pur și simplu pe pânze obiectele banale din spațiul său de creație, ca o dovadă de autenticitate.

De unde și titlul Material Scapes al expoziției de la MNAC: juxtapuse într-un uriaș puzzle, picturile sale acoperă un întreg perete al marii săli de la parterul MNAC. Compuse între ele după nevoi de ritm și accente cromatice complementare, pânzele alcătuiesc împreună un fel de mare instalație picturală, un caleidoscop de obiecte banale (lăzi, sertare, borcane de culori, unelte etc), din care rezultă, fragmentată, imaginea francă, „materială” și lipsită de mister, a Atelierului. Și totuși, provocarea asumată a unei despuieri totale de învăluire emoțională e contrazisă, din fericire, de chiar virtuozitatea pictorului, care adaugă un văl vibrant peste concretețea formelor nud redate, în consens cu datele temperamentului său înnăscut. Ceea ce e subliniat de „sculpturile bidimensionale” negre din jurul instalației picturale centrale, concretizând semne vizuale tipice pentru artist din fazele lui de creație anterioare: un fel de „semnături” abstracte, care ar putea eventual constitui „chei de încifrare” posibile, transfigurând, transportând prozaismul actual pe un plan rafinat, mai subtil.[1]

Dar expoziția Diptych. Clarobscur/Material Scapes, deschisă în octombrie la noua galerie Leilei din București, prin cocktailul de lucrări selectate cu gust din celebra sa fază „neagră” (pictură sau print digital, pictură și print digital, dar și desen în cărbune sau fotografie) ne demonstrează că – dincolo de efortul auto-reinventării și adaptării la o mentalitate vizuală foto-realistă predominantă în lumea de azi, Petru Lucaci rămâne constant cu sine însuși. Cum scrie chiar el în pliantul expoziției, clarobscurul de negru pe negru – pe care Lucaci îl modulează extrem de expresiv în lucrările expuse – „devine o modalitate de redefinire a unei lumi incerte, nedecise, mereu în căutare de ceva și de cineva…”, un mod puternic și personal de a participa la tensiunile, dramele și misterul vieții și lumii de azi.

 

Expozițiile Material Scapes (Curator: Sandra Demetrescu) și Diptych. Clarobscur/Material Scapes (Curator: Petru Lucaci) au avut loc în perioada 10 iunie – 1 noiembrie 2020 la MNAC, parter și respectiv 8 octombrie – 8 noiembrie 2020 la Galeria Leilei, București

 

 

[1] Petru Lucaci a invitat câțiva dintre studenții săi să expună în cadrul propriei expoziții: Răzvan Boar: 12-30 august 2020; Radu Pandele & Lucian Hrisav: 9-27 septembrie 2020; Ioana Stanca: 1-18 octombrie 2020.

 

POSTAT DE

Magda Cârneci

Scriitor, critic și istoric de artă, curator. Doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes din Paris (1997). Director al Institutului de Istoria Artei din București (1990-1992, președinte...

magdacarneci.ro

Comentariile sunt închise.