Odată cu retrospectiva Geta Brătescu la Hamburger Kunsthalle, lucrările marii doamne a artei conceptuale românești sunt aranjate într-un singur spațiu expozițional pentru prima dată. Retrospectiva prezintă în jur de 80 de lucrări din diferite perioade într-un display clasic. Operele sunt în mare parte împrumutate de la muzee internaționale precum Tate London sau Mumok Viena, din colecții private și din studioul artistei. Dimensiunea operelor este destul de mică pentru un muzeu, dar ele sunt îndeajuns de puternice pentru a umple spațiul. Intensitatea lucrărilor nu are legătură cu dimensiunea lor. Tablourile sunt într-un dialog de-a lungul holurilor. Noul stil de a lumina operele, chiar dacă are scopul de a le proteja și are în vedere restaurarea lor, nu reușește decât să compromită strălucirea și cromatica operei lui Brătescu.

Ea analizează, își pune întrebări, se revendică pe sine, lucrează la temele ei din nou și din nou de-a lungul carierei sale lungi. Memoria și istoria, conformismul și deviația, feminismul, socialul și dezvoltarea politicii. Dar ea în mod conștient nu găsește mult râvnita piatră filosofală, rămânând astfel un artist ce își va pune întrebări până la moarte, cu încercări și rateuri, dar fără să se oprească vreodată.

De fapt, Brătescu a prins mai multe modele de comunism, severitatea și teroarea anilor 50 sub Gheorghe Gheorghiu-Dej, liniștea începutului comunismului deschis al lui Nicolae Ceaușescu până la ultima decadă a regimului său brutal și ilogic și vidul lăsat dupa execuția sa, atmosfera de gold rush neocolonial în jurul trecerii dintre milenii, dar nimic ceea ce un occidental ar putea să numească un substrat creativ sau o perioadă de libertate. Ea s-a adaptat și a găsit o modalitate de a supraviețui și de a se dezvolta artistic. Dar ea nu a devenit niciodată o umbră a ei însăși prin asimilarea sistemului comunist, așa cum pretinde că s-a întâmplat cu George Călinescu, fostul ei profesor.

“Nu a fost atât de rău sau de politizat cum pare acum. Din punctul meu de vedere, ființa umană contează. Uniunea avea abonamente la reviste franțuzești de artă pe care le primea regulat chiar și atunci. Eu mergeam la Uniune și ma informam despre orice. Mai obișnuiam să merg și la Institutul German (Goethe) ca să ma uit la filme. Am fost avertizați că cei ce mergeau la institutele culturale străine erau filați.” Geta Btrătescu în interviu cu Brigitte Kölle în catalogul expoziției.

Fascinată fiind de literatură, teatru, filosofie, filme, ea se dedică figurilor lumii literare sau filmelor importante. Călătoria este o modalitate directă și spontantă de a investiga realitatea, așa cum numea ea lumea din jurul ei. Chiar și atunci când i s-a interzis să călătorească alături de soțul ei, ea a făcut cercetări de una singură, lăsând regimul să creadă ca e în siguranță, familia ei fiind forțată să facă un legământ.

Ea numește desenul fundația limbii ei. Ea desenează cu un creion, cu foarfece, cu materiale, un stilou, cu orice poate ține între degete. Chiar și filmatul este asemenea desenatului pentru ea, menționând într-un interviu că Chaplin, unul din eroii ei, desenează cu corpul său. Ea extinde definiția desenului în modul ei tipic: lucrurile care nu se potrivesc sunt adaptate până când, în cele din urmă, o fac.

Dualitatea formei geometrice industriale și forma naturală și organică au atins-o, ea a fost fascinată de rotund. Cu ajutorul formelor geometrice precum cercurile, Brătescu creează spații care cer să fie umplute. Într-un interviu ea povestește cum a descoperit cercurile pe vremea când încă lucra la fabrică. Forța interioară o ajută și o inspiră pe artistă să umple golurile cu forme și culori. Lucrările ei din prezent sunt combinații colorate care au o stare de plutire, o voioșie. Ea investighează prin abstract relația dintre spații, linii, secvențe și modulări. Ea trece cu ușurință de la un gen la altul, încearcă să le lege, să genereze interpretări ale aplicării lor tradiționale și conotațiile lor contemporane.

Geta Brătescu este cunoscută ca artistă multimedia, în ciuda faptului că a fost exmatriculată de la universitate înainte să își ia diploma din cauza cenzurii comuniste. Desenele cu forme geometrice alcătuiesc doar un mediu de expresie din universul divers al artistei. Opera sa conține, dincolo de schițe și gravuri, video-uri, performance-uri, decupaje și artă textilă. Felul în care a reflectat asupra artei, călătoriilor, sculpturilor istorice, monumentelor cât și asupra colecției uriașe de fotografii din căutările ei de istorie și frumusețe prezintă personalitatea multiplă a artistei în unitate perfectă.

Expoziția operei Getei Brătescu face parte dintr-o serie de evenimente dedicate artistelor. Cartea care acompaniază expoziția – intenția a fost să fie mai mult decât un catalog de artă – conține și un interviu de Brigitte Kölle, texte scrise de Magda Radu, Michael Köhlmeier, cu contribuții de Ion Grigorescu, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Lia Perjovschi, Cristina David și Dan Perjovschi care subliniză influența artistei. E firesc să se publice o carte de eseuri cu ilustrații pentru a arăta căt de cuprinzătoare, interpretabile și discutabile sunt lucrările Getei Brătescu și cât de mult au impactat-o și alte discipline.

Geta Brătescu nu poate fi clasificată în categorii precum artiste feministe. Ea nu s-a pronunțat niciodată asupra acestui aspect. Ea utilizează atât textile și materiale ce sunt considerate feminine cât și fier și magneți ce simbolizează puterea masculină. Chiar și atunci când ea deformează fierul cu magneții, este atât un simbol pentru ceva denotativ cât și pentru o tranziție ironică a unui clișeu. Ea respinge o astfel de clasificare și pretinde ca este pur și simplu om.

Retrospectiva Geta Brătescu a fost la Hamburger Kunsthalle în perioad 30 aprile – 7 august 2016.