Capitala Austriei este animată la început de toamnă de două evenimente concomitente dedicate artei contemporane, show-ul Parallel Vienna şi târgul internaţional de artă viennacontemporary. De altfel, luna septembrie aduce la Viena vernisaje în toate muzeele importante, un maraton strălucit pentru iubitorul de artă. Alături de noile expoziţii, sunt disponibile propunerile curatoriale ale verii, cum este şi Albertina Contemporary.

Am parcurs cu răbdare numeroasele camere ale clădirii abandonate a Poştei (Alte Post), în Dominikanerbastei, districtul Innenstadt. Ideea investirii culturale a unor clădiri cu destinaţie industrială şi comercială scoase din circuitul urban creează un cadru interesant, în care propunerea artistului capătă o dimensiune familiară, umană, aşa cum a fost cazul şi pentru spaţiul curatoriat de Ioana Ciocan şi dedicat prezentării a patru discursuri artistice.

Ana Bănică, Giulia Creţulescu, Daniela Gaie şi Alina Marinescu aduc abordări incomode, care scot privitorul din zona de confort. „Retelling Love” interoghează, investighează şi tulbură vizitatorii. Orașul a găzduit o introspecţie a vieţii de cuplu aşa cum o văd artistele, desenată direct pe faianţa fostei bucătării transformate în sală de expoziţie. Poate că materialul inedit, de un alb incert, oferă poveştii transcrise pe perete un puternic sentiment de autenticitate. Ne simţim transpuşi în propriul cămin, iar întrebările ce apar sunt cu atât mai stringente: să fim noi oare cei de pe plăcile uşor plesnite? Un melancolic soare de toamnă dă atmosferei o notă de dubiu şi de nedumerire: cum pot coexista poveştile dure ale artistelor cu frumuseţea unei veri indiene îngăduitoare?

Nota se accentuează pe măsură ce privitorul parcurge sala, cu atât mai mult cu cât următoarele discursuri artistice avansează într-o zonă a feminităţii puse sub semnul suferinţei. „Abuse me” şi „Do it anyway” sunt două dintre numeroasele fraze ce însoţesc torsul secţionat al unei Venus moderne, crucificate între afecţiunea şi indiferenţa masculină. Formele geometrice în 3D marchează fundalul expoziţiei, amintind de macheta în bronz a oraşului vechi: o catedrală a Sfântului Ştefan proiectată pe traseul unui secol 21 mult prea preocupat de direcţii precise, scurte, aproape scurtate brutal de viteza cu care ne preocupăm de banalul cotidian.

Între trei artiste vizibil frământate de expresia pe care au ales-o în poveştile lor, liniile punctate, întrerupte ale ezitărilor curbate, convexe, intersectate aduc în mod surprinzător o linişte interioară (să fie oare ochiul furtunii, pregătindu-se să erupă?) şi o acceptare a realităţii, fără ca prin aceasta drumurile simbolice să fie o resemnare în faţa inevitabilului; ele sunt mai degrabă o promisiune asumată a unor schimbări rapide, neaşteptate, menite să împace decizia momentului cu dorinţa de a comunica, de a se relaţiona, de a se întâlni cu persoana iubită. Dragostea nu este, pentru niciuna dintre artiste, o simplă afecţiune de reformulat. Este o prezenţă animată, o reprezentare a lumii în mic, mai precis în esenţialul ei; de aceea, este dificil să contempli impasibil şi să accepţi cu seninătate tumultul de trăiri şi sentimente împărtăşit fără reţineri sau echivoc. Părăseşti expoziţia cu mult mai multe întrebări decât răspunsuri.

Expoziţia „Simularcrum” semnată de Liviu Bulea a fost propusă de KulturKontakt Austria. Simularcrum este o cercetare vizuală a relaţiei dintre oameni, obiecte şi locurile în care obiectele sunt produse şi vândute. Brand-ul, fabricarea şi folosirea bunurilor sunt temele centrale ale proiectului. Liviu Bulea a participat în 2016 la programul de rezidenţe artistice oferite de Cancelaria Federală a Austriei în cooperare cu KulturKontakt Austria, fiind unul dintre cei 50 de participanţi selectaţi în cadrul programului Artists-in-Residence 2016.

Show-ul Parallel Vienna a fost programat între 21 şi 29 septembrie 2016, iar în 22 septembrie şi-a deschis porţile şi viennacontemporary, un târg de artă contemporană ce a pus accentul pe participanţii din centrul, estul şi sud-estul Europei. Eastwards Prospectus, Jecza Gallery şi Ivan Gallery au prezentat standuri dedicate artiştilor români, în spaţii clasice, ample, menite să faciliteze întâlnirea vizitatorilor Târgului cu expozanţii.

Eastwards Prospectus a prezentat lucrările artistului Mircea Stănescu regrupate cu titulatura „Bucată de timp”. Acesta îşi dezvoltă naraţiunea / desen, fotografie, text; procesul creativ al timpului / marcat, suspendat, condensat / reconstruieşte un ansamblu coerent. Mircea Stănescu foloseşte un „timp real” / Jane Birkin, Sofia Coppola, Helmut Newton / un „timp călătorie” / agendă Louis Vuitton din 2015 / un „timp senzorial” / misterul camerei de hotel din Château d‘Amboise ori Château Marmont [1]. Temporalizează existenţialismul şi face din eleganţă o atitudine. Imagini sincrone cu lumina, cu ziua, cu dantela explică poziţia lui Mircea Stănescu, după cum precizează curatoarea Liviana Dan. Artistul a privit acest proces creativ ca o premoniţie a vremelniciei, tipică oricărui debut: „Ca orice partitură a timpului, începe brusc, inopinat şi ezitant, antrenând riscurile oricărui început, implicând precaritatea însăşi. Aceste peregrinări în timp, dus-întors, care implică deodată, semne, cuvinte, fraze şi imagini, această gimnastică involuntară a minţii, îşi are riscurile, empatiile, capriciile şi urmările ei” (M. Stănescu).

Galeria Ivan a prezentat două instalaţii ale artistului Ştefan Sava; ele reprezintă două proiecte strâns legate de interesul său pentru arhive de documente şi imagini, pe care le reactivează într-un mod artistic, realizând totodată o anchetă asupra statutului imaginii şi mai ales a imaginii fotografice. Prima dintre ele, fără titlu, regrupează portrete de femeie (negative şi fotografii imprimate) şi porneşte de la o arhivă găsită, formată din fotografii de studio. Arhiva a aparţinut Mathildei Ross, o fotografă germană din Hamburg. Fotografiile au fost realizate în anii 1945-1946. Cea de-a doua, intitulată „Can You Interpret This Picture?” reprezintă o colecţie alcătuită chiar de Ştefan Sava, pornind de la genul fotografiei aeriene. Acest gen a apărut şi este inextricabil legat de perioadele de război. Ştefan Sava combină în proiectele sale fotografia, materialele video, performance-ul şi obiectele, pe baza unui proces îndelungat de reflecţie şi cercetare. Este interesat în special de istoria recentă şi de modul în care istoria poate fi reactivată vizual dintr-o perspectivă analitică.

Pentru cel de-al doilea artist prezentat la Viena, Bartha Sandor, galeria a prezentat lucrări de pictură din anii 2009-2010; acestea sunt exemple destul de rare ale operei sale, întrucât el nu mai foloseşte această modalitate de exprimare, ci mai degrabă se preocupă de proiecte multi-media, instalaţie, fotografie. Dintre acestea din urmă, Ivan Gallery a selecţionat o serie de instalaţii noi intitulate „Fleacuri”, compuse din obiecte banale, reciclate, reinterpretate. Mesajele artistului prezintă prin strategii inteligente şi tonalitate ironică actualitatea naţională şi internaţională.

Artista Cristina David a fost prezentă în mod surprinzător cu desen, sub titulatura „Entrance ticket to Cosmos” („Bilet de intrare în Cosmos”); ea lucrează preponderent în alte medii, folosind textul, fotografia şi materialele video ca mijloace de expresie şi documentare a viziunii personale asupra lumii, asupra sie înseşi şi a trecerii timpului. Desenul este un experiment recent în cariera sa artistică, fiind vorba despre un tip de desen special, prin care reproduce bilete, chitanţe şi alte „suveniruri” semnificative pentru viaţa ei personală sau artistică, cele mai recente lucrări fiind coagulate în „Jurnalul” conceput în timpul rezidenţei sale la Meet Factory din Praga în 2016.

418Gallery a prezentat în cadrul târgului viennacontemporary lucrări ale artiştilor Romul Nuţiu şi Ştefan Petrică. Timişoreanul Romul Nuţiu se declara în timpul vieţii a fi experimentalist în tot ceea ce picta şi gândea. Criticul de artă Ruxandra Demetrescu vorbeşte despre „enorma sa capacitate creatoare”, ca şi despre faptul că acesta se confundă aproape cu abstracţia, este o abstracţie încăpăţânată în pictura lui. Ştefan Petrică a participat la diverse expoziţii în Bucureşti, Roma (IT), Hamburg (GE), Klangenfurt (AU); locuieşte şi lucrează în Timişoara. Artistul lucrează instinctiv; Soulages a fost unul dintre pictorii pe care l-a considerat drept maestrul său. Petrică descoperă abstracţia ca pe o necesitate naturală, vieţuind latent încă din primele sale pânze. Perspectivele artistice şi mijloacele de expresie alese pentru materializarea şi documentarea propriilor sentimente, senzaţii şi trăiri revin cu ciclicitate asupra unor frământări comune: dragostea, timpul, trecerea prin / accesul la memorie. Fără a-şi propune în mod programatic să abordeze teme atît de apropiate, discursurile estetice subliniază efemeritatea, fragilitatea şi frumuseţea existenţei umane.

Luna septembrie a continuat programarea de evenimente europene de amploare cu Săptămâna Vieneză a Designului, Vienna Design Week, care s-a încheiat în 9 octombrie. Evenimentul este cel mai mare festival de profil din Austria şi a inclus expoziţii, instalaţii, vizite ghidate.

Parallel Vienna a avut loc între 21-25 septembrie 2016, iar viennacontemporary între 22-25 septembrie 2016.

Mulţumim galeriilor, artiştilor şi reprezentanţilor acestora, în special lui Răzvan Babiceanu, Dianei Ursan, Danielei Gaie şi Ecaterinei Dinulescu pentru materialele, prezentările şi fotografiile puse la dispoziţie cu amabilitate pentru realizarea acestui articol.

[1] Château Marmont este un hotel situat pe 8221 Sunset Boulevard în Los Angeles, California. Hotelul a fost proiectat de cunoscutul arhitect William Douglas Lee şi inspirat de Château d’Amboise de pe Loire, reşedinţa preferată a regilor Franţei. Deschis publicului în 1929, a devenit curând locul preferat al starurilor de la Hollywood şi al petrecerilor acestora.