Femeia nu e idealizată, nici monumentală, nici eroină, nici măcar mamă, ci mai degrabă o apariție firească.

Andrei Mateescu inversează relația dintre interior și exterior, dintre spațiul urban și cel privat, precum și dintre distanță și proximitate.

Un aspect important este că Ana Maria Szőllősi nu folosește perspectiva liniară, cu un singur punct de fugă central, numită și albertiană.