Un performance într-o evoluție continuă.

Instalația, ca mediu de expresie, nu este o nouă formă a sculpturii, nici măcar o continuitate exclusivă a ei, fiind un gen și o continuitate a tuturor celorlalte.

Acest gest de „cartografiere a prieteniei” recuperează opere, dar și relații, și invită privitorii să reflecteze asupra modului în care istoriile personale și politice se împletesc.

O metaficțiune istoriografică, un basm angajat politic, (literalmente) un trip.

Aceste sculpturi au ceea ce-am putea numi o calitate totemică, în sensul că mai degrabă par să locuiască în spațiu, decât să îl ocupe pur și simplu.

Un interviu cu Floriama Cândea.

Ca într-o veritabilă pictură a sec. al XVII-lea, la Bercea viața, nu cea definită în abstractul vitalului, ci cea biografică, viața cotidiană cum o știm cu toții, iese la suprafață.

Cum se articulează astăzi, în artă și cultură, strategiile ce urmăresc transformarea interioară și vindecarea?

Două corpuri de apă cu istorii distincte, dar interconectate prin fluxurile memoriei, ecologiei și schimbărilor sociale.

Expoziția a fost așezată în spațiu între cei doi poli de interes major ai actualității – amenințările ecologice tot mai clare și reluarea războaielor armate.